Pomul - public - de Crăciun, aşezat în fiecare localitate a ţării, este şi el un fel de emblemă a gusturilor locale. La Galaţi, este al doilea an în care avem parte de un pom… postmodernist, fururist - spuneţi-i cum vreţi, cei mai inteligenţi privitori înţeleg că ar fi vorba despre un brad din plastic, nu vreo… piramidă. Alcătuit din module pătrate, ai impresia că din bradul cu care ne obişnuisem în anii trecuţi (ori natural, ori cu crengi naturale înfipte într-un schelet metalic, cumpărat, apoi închiriat) au rămas numai… darurile, cutii pătrate, simbol pentru cadouri, dar goale pe dinăuntru…
Pe când la vecinii noştri brăileni, în Parcul din Piaţa Traian este cu totul şi cu totul clasic: are şi rădăcini, fiind unul dintre bătrânii brazi plantaţi aici cu mulţi ani în urmă. Nu are cadouri false spânzurare de crengi, ci globuri mari şi beteală groasă. Se pare că autorităţle vecine sunt mai tradiţionaliste.
La Galaţi, sunt şi lucruri bune, în Parcul Eminescu, de pildă, un Moş Crăciun, aşezat pe o bancă, este o adevărată atracţie ca să te fotografiezi cu dumnealui, dar şi mai ciudate - un înger albastru, fără faţă, te face să te ia cu frig. Poate ar trebui, cu gândul la viitor, să plantăm şi noi un brăduţ, pe care să-l împodobim peste câţiva ani, ca să ne bucurăm frumos şi… ecologist?
