Brăilenii au ajuns primii la Galaţi, în cursa de canotci organizată special pe Dunăre de Ziua Marinei * 13 echipaje 10+1 au tras tare în probele de sprint de la Elice * Celebrul campion a fost cârmaciul bărcii jurnaliştilor
Canotcile lui Ivan Patzaichin, fostul canoist cvadruplu campion olimpic, au fost una dintre marile atracţii ale programului de Ziua Marinei. Două astfel de bărci, cu echipaje formate din zece truditori la pagaie plus cârmaciul, pe de o parte gălăţenii, de cealaltă brăilenii, au luat startul în jurul orei 10,30 în ceea ce tinde să devină cursa tradiţională Brăila – Galaţi. După mai bine de două ore de vâslit în condiţii vitrege, cu valuri măricele de la vântul destul de puternic, care au aruncat apă în canotci, brăilenii au ajuns primii la sosirea din zona Elice. La puţine minute, uzi până la piele, au ajuns şi gălăţenii. „Am fost mult mai grei decât adversarii şi s-a simţit asta. Am luat şi foarte multă apă, parcă am fi fost puşi la murat, doar sarea a lipsit”, a explicat Ioan Dulgheru, cârmaciul echipajului ce a reprezentat Galaţiul, format din foşti canoişti din mai multe generaţii: Marius Popa, Sandu Voinea, Iulian Pomană, Alexandru Savin, Marius Bodrângă, Gabi Bârligea, Mihai Munteanu, Viorel Crânganu, Marius Contofan, Theodor Pintilii.
Din public, imediat s-au auzit şi glume prin care s-a explicat ordinea sosirii: „Gălăţenii de multă vreme au motoare la bărci şi astfel şi-au pierdut antrenamentul. Vecinii noştri… tot cu vâslitul”.
Cu pagaia în mână, lângă Ivan
După ce eroii acestei curse s-au fotografiat cu trofeul, unul mult mai tare prin dimensiuni decât cel al Ligii Campioniolor la fotbal spre exemplu, discursul lui Ivan Patzaichin a alungat timidatea asistenţei, invitată la înscrieri pentru curse populare de sprint în canotci. Până şi jurnaliştii locali s-au băgat, după ce iniţial nu răspunseseră numeroasele provocări lansate de la microfon de crainicul Cătălin Cârnu (Radio România), convinşi simplu de marele campion: „Voi fi cârmaciul acestui echipaj”. În barcă, la antrenamentul de acomodare, ne-a găsit elegant scuze: „E greu pentru că iar au apărut valuri mari”. Apoi au urmat cursele din serii, cu câte trei echipaje, noi, cei din echipa lui Ivan, având ghinionul de a da peste trupa jandarmilor, una cu forţă şi experienţă în a ţine cadenţa. Cu strigătul „libertate pentru suporteri” s-a încercat o destabilizare psihologică a adversarului, dar n-a ţinut, echipa lui Ivan reuşind o clasare pe poziţia secundă, la doar o barcă în spatele învingătorilor, onorabil pentru un echipaj care a avut în componenţă şi o domnişoară. „Bravo, chiar aţi tras foarte tare”, ne-a spus campionul, la ponton. Chiar nu exagera, ne depăşisem condiţia, motivaţi de onoarea de a fi în aceeaşi barcă cu Ivan Patzaichin.
