* Tehnicianul cu un bilanţ de peste 600 de medalii obţinute de sportivii săi detaliază cel mai mare pericol existent în România la sporturile individuale
Mihai Nicolae, antrenor de haltere la CSM Dunărea Galaţi, este unul dintre cei mai performanţi tehnicieni din sportul gălăţean în ultimele două decenii, cu peste 600 de medalii obţinute de sportivii pe care i-a pregătit la Campionatele Naţionale. „Recordul” său datează din 2005, an în care sportivii pe care i-a pregătit la CSM Dunărea, împreună cu Alexandru Dumitrescu, au avut un bilanţ de 87 de medalii la „Naţionale”. Pe plan internaţional, se mândreşte cu 21 de medalii obţinute de sportivii săi la Campionate Europene şi Mondiale de juniori.
- Lucraţi de ani buni la baza piramidei, crescând juniori de valoare, în perspectiva promovării la lotul naţional de seniori. Ce este specific în munca la aceste categorii de vârstă, copii şi juniori?
- Cu generaţia de acum, căreia eu îi spun generaţia digitală, se poate lucra bine dar este mult mai complicat faţă de trecutul nu foarte îndepărtat. Ideea este că aceşti copii nu pot fi minţiţi, dacă le-ai promis ceva şi nu le-ai dat s-a terminat, pur şi simplu încep să te ignore. Motivaţia a devenit un factor esenţial şi mă refer la aspectele de ordin material, nu mai ţine doar cu cea generată de perspectiva gloriei sportive. Acum, având la dispoziţie internetul, comunică între ei şi când află că alţii primesc câte ceva, iar ei nu, le dispare motivaţia. Mă refer strict la activitatea de la club, pentru că la lotul naţional lucrurile sunt în regulă.
Îi creştem ca valoare, ajung speranţe pentru următoarele cicluri olimpice, dar pe unii îi pierdem pe drum exact când ajung aproape de marea performanţă tocmai din lipsa unei motivaţii financiare. Termină liceul, unii merg la facultate, alţii nu, dar toţi încep să se întrebe ce fac cu viaţa lor. Iar dacă nu poţi să-i susţii material, renunţă, se apucă de altceva. În România este o problemă generală în sporturile individuale şi nu numai, care în cazul nostru, al halterelor, este mult mai complicată, pentru că la seniorat se trece abia la 24 de ani. De la 18 ani până la 24, riscul de a pierde pe drum sportivi cu mare potenţial este uriaş.
Campioană europeană, pierdută la 18 ani
- Aţi avut astfel de cazuri?
- Desigur, spre exemplu Ionela Topală, care a devenit în 2001 campioană europeană la junioare II, cu record european. La 18 ani a plecat în Spania pentru un plus financiar, renunţând la sport. Trăim cu teama aceasta mereu, inclusiv cu sportivii de mare valoare pe care îi avem acum, Valentin Dobrea şi Ionuţ Climescu. Dobrea pleacă peste o săptămână şi jumătate la Campionatul European de juniori I (n.r. - sub 20 de ani), împreună cu o altă sportivă căreia i-am pus bara în mână, Irina Lepşa, acum la Olimpia Bucureşti.
Numai eu şi colegul Marinică Otinceanu ştim cum îi ţinem. Sincer, când nu sunt bani de indemnizaţii, dăm de la noi din buzunar. Ei ştiu că au de luat, nu-s mulţi dar ştiu că-s ai lor, munciţi în sală. Promisiuni că vom fi susţinuţi sunt, sperăm să se şi concretizeze.
Pepiniere bune, doar la sate
- În ultimii ani au apărut centre în mediul rural, la Ijdileni şi Piscu...
- O pepiniera bună nu o văd în mijlocul oraşului, pentru că cei crescuţi cât mai departe de viaţa urbană încă mai au o mentalitate sănătoasă. Ştiu de acasă ce înseamnă munca şi nu fug de ea, când dau de greu. Sunt şi hrăniţi mai natural, aspect foarte important, este vorba şi de imunitatea organismului. De altfel, cei proveniţi de la Piscu şi Ijdileni încep acum să aibă rezultate, să ajungă pe la loturile naţionale. Încercăm acum să mai punem bazele a încă unui astfel de centru, undeva în nordul judeţului, pe la Oancea, Suhurlui, să fie cât mai departe de oraş.
- Te poţi simţi împlinit ca antrenor lucrând aproape numai la juniori?
- Mă simt foarte împlinit. Am fost fericit la Valencia, în 2010, la Campionatul European de juniori II (n.r. - sportivi sub 17 ani), când am luat primul loc pe naţiuni cu sportivi din Galaţi, Botoşani şi Constanţa. Au fost şase medalii, din care cinci de aur, obţinute de sportivi din Galaţi. La fel şi la Europeanul de juniori I de la Bucureşti, cu trei sportivi pe primul loc, unul din Galaţi. Important e să ţi se cânte imnul, indiferent la ce nivel. Desigur, ideal ar fi la seniori, visul oricărui tehnician e ca un sportiv crescut de el să ajungă la medalie olimpică.
- Una din fetele cu care aţi lucrat, Elena Andrieş, era o astfel de speranţă, la medalie olimpică, dar a fost depistată pozitiv după ce obţinuse medalie europeană la seniori. Mai este posibil să revină?
- Nu cred şi nu vreau să vorbesc despre acest subiect. Am pus mult suflet şi doare prea mult.
Cine este Mihai Nicolae
Născut pe 16 ianuarie 1964, a început să practice halterele în 1978, în acelaşi timp cu celebrul Nicu Vlad, sub îndrumarea regretatului antrenor Gheorghe Gospodinov. Maestru al sportului, şi-a început cariera de antrenor în 1998, la CSM Dunărea, unde îşi desfăşoară activitatea şi în prezent. Timp de şapte ani, între 2006 şi 2013, a fost antrenor al lotului naţional de junioare.
