Regiunea în care se află Stockholmul astăzi este locuită din Epoca de Piatră, dar oraşul datează abia din perioada medievală. El apare pentru prima dată în surse istorice în anul 1252, când aşezarea veche a fost transformată în oraş de către liderul suedezilor, Birger Jarl.
În Evul Mediu, oraşul s-a dezvoltat odată cu statul, trăind perioade înfloritoare atunci când Suedia a căpătat o poziţie mai importantă pe harta politică europeană. După Războiul de 30 de ani (1618-1648), modernizarea Stockholmului a devenit o prioritate pentru guvernanţi, inclusiv pentru regi. Proiectul era cu atât mai necesar cu cât oraşul a fost sever afectat de un incendiu în anul 1625. Alte incendii au mai afectat Stockholmul în secolul al XVIII-lea, până când autorităţile au decis să adopte un set de reglementări în construcţii: nu s-a mai permis ridicarea clădirilor din lemn, iar planurile oraşului au fost îmbunătăţite astfel încât să împiedice răspândirea focului.
Pentru Stockholm, începutul secolului al XIX-lea a adus o perioadă de declin. Abia după 1850, capitala Suediei şi-a revenit din toropeală şi, graţie unui boom economic, a intrat în cea mai bună perioadă a sa. Au fost anii în care şi-au făcut apariţia elementele-cheie ale modernizării: dezvoltarea sistemului de canalizare, necesar pentru oraşul construit pe apă, şi electrificarea. În această perioadă, concepţia urbanistică a Stockholmului a fost inspirată din arhitectura marilor capitale central-europene, Berlin şi Viena, pentru ca în secolul XX arhitecţii să caute inspiraţia în istoria medievală a Suediei, pe care o îmbină în mod creativ cu stilul Art Nouveau.
În prezent, oraşul vechi de 700 de ani se numără printre cele mai avansate în materie de politici de dezvoltare urbană ecologică. Nu degeaba Stockholmul e numit, în 2010, prima capitală verde europeană şi este unul dintre cele mai curate oraşe din lume.
sursa: historia.ro
