(cinci cuvinte pentru Victor Cilincă şi cărţile sale fără cusur)
Am aşteptat destul fenicienii
dintr-un impuls bizar, dintr-un adânc,
dar n-au venit, cum au venit odată,
să-i văd cum stau de veghe şi cum plâng
după comori pierdute şi corăbii,
după iubiri stemate, fără loc…
să-i văd şi să le spun doar cinci cuvinte:
ooo, voi, fenicieni fără noroc!
I-am aşteptat o viaţă şi-nc-o viaţă,
dar nu s-a-ntors nici unul până ieri;
azi l-am văzut pe altul, deodată,
venind învingător de nicăieri,
zicându-mi că mai şade până mâine,
că nu mai poate aştepta deloc…
şi a plecat lăsându-mi cinci cuvinte:
ooo, tu, fenician fără noroc!
