„Amplasat într-un loc cum nu se poate mai nimerit, unde gălăţenii sunt foarte prezenţi”, spune criticul de artă Corneliu Stoica despre monumentul unei figuri centrale din istoria modernă, Ion C. Brătianu (1821-1891), luptător paşoptist, premierul cu cel mai lung mandat, fondator al PNL, scriitor, fondator mason, acum asuprit arhitectural!
Sculptură clasică, de şcoală germană
Statuia, care arăta spre Basarabia şi Dobrogea (acum, spre comuna care îi poartă numele şi spre… „Elice”, care se înghesuie alături, aşezată aici, e drept, înaintea statuii), realizată de Oscar Spathe (1875-1944), sculptor academic de şcoală germană, cunoscut pentru busturile lui Caragiale, Eminescu, Luchian, pentru monumentul lui Mihai Viteazu de la Călugăreni etc., este înaltă de 3,5 metri, turnată la cunoscuta „Fabrica V.V. Răşcanu” din Capitală. Soclul este, comparând imaginile fotografice, mai puţin înalt decât cel original.
Încă o statuie care plânge
Ca toate statuile gălăţene (atunci când nu sunt… furbisate, precum „Nespălata”!), şi statuia lui Brătianu e cam „ponosită”. Însă cu adevărat rău arată soclul, care aşteaptă de vreun deceniu să fie refăcut: o parte din friza cu frunze de la baza statuii s-a prăbuşit! Am semnalat de multe ori acest lucru în „Viaţa liberă”, propunând ca măcar să fie date jos resturile frizei, până se va repara. Din fericire, acest lucru s-a făcut în ultimul timp. Aşteptăm refacerea frizei şi îndepărtarea scursurilor murdare, de la ploi.
Adrese către Primărie
Direcţia Judeţeană pentru Cultură a tot trimis de câţiva ani atenţionări către Primărie în privinţa reabilitării acestui monument. Consilierul principal Marius Mitrof spune: „Am făcut adresă şi anul acesta. De doi-trei ani, tot „bombardăm” Primăria… Direcţia a rugat în scris Primăria, chiar de la începutul anului, să ia măsuri. În final, refacerea soclului a fost prinsă într-un program comun de refacere de socluri şi remedieri de monumente: la solicitarea Primăriei, am făcut propunerea şi poate că vor fi prinse în buget cheltuielile necesare.” Consilierul este însă sceptic: cum se desfăşoară şi lucrări de consolidare în zonă, statuia va mai aştepta probabil…
Un soclu cu dichis
Soclul actual, spune Stoica, e asemănător cu cel din 1926. A fost realizat de o echipă de la Regia de Drumuri şi Spaţii Verzi, subordonată Primăriei, „condusă de Nicolae Malamatidis, maistru specializat în zidărie, ornamentaţii şi lucrări din marmură, format la şcoala unor antreprenori italieni existenţi la Galaţi în perioada „de aur” de dinainte de război (Pepi, Rocco, Ştefan Ramiris).” Echipă care a restaurat şi… degetul arătător rupt al statuii.
Aglomeraţie ca la gară
Piaţeta este prea aglomerată cu simboluri: statuia, „Elicea”, care cam „îi ia faţa”, stâlpi de iluminat evocând începutul de secol XX, dar cam pitici, semne mari de circulaţie, stâlpi…
Arhitectul Sergiu Porumboiu, preşedintele filialei teritoriale a Ordinului Arhitecţilor din România, spune că apropierea celor două simboluri strică. Este chiar „revoltat” de proliferarea imaginii „artistice” a unui rebut, fie el şi simbolic: „Elicea”, una reală, nu… sculptată.
Şi puţintică istorie
„Impozantul monument” a fost ridicat în 1926, în Piaţa „Sfinţii Apostoli” (azi, cam pe lângă Liceul de Marină). Dat jos de comunişti în ´47 (soldaţii sovietici l-au ciuruit!) a fost „adăpostit un timp în grajdul(!) Primăriei, apoi în curtea Muzeului de Artă Vizuală”, spune Corneliu Stoica. Curtea din spate! Dar măcar nu s-a topit…
