Casa princiară de Hohenzollern-Sigmaringen datează din timpuri străvechi, prima sa menţiune apărând într-o cronică germană din anul 1061. Acolo sunt pomeniţi doi fraţi, cavaleri şi conţi Zollern, care au murit într-o luptă.
Sunt însă istorici care apreciază că vechimea familiei ar fi, de fapt, mult mai mare, fiind descendentă din Burkhard I, conte de Baar şi duce de Suabia, sau chiar că ar avea rădăcini mai vechi, din Sfântul Meinard, martir al creştinismului, asasinat de păgânii germanici, la anul 861.
Comitatul Hohenzollern-Sigmaringen a fost format în 1576, în urma partajării Comitatului Hohenzollern, un fief al Sfântului Imperiu Roman. La moartea ultimului conte de Hohenzollern, Carol I (1512-1579), teritoriul a fost divizat între fii acestuia: Eitel Frederick IV de Hohenzollern-Hechingen (1545–1605), Carol II de Hohenzollern-Sigmaringen (1547–1606), Christof de Hohenzollern-Haigerloch (1552–1592).
Patru generaţii de regi ai României
Pe lângă toate distrugerile provocate de Primul Război Mondial (1914-1918) au apărut şi o serie de disensiuni între capetele încoronate ale vremii. Motivul principal a fost acela că anumiţi monarhi, respectând interesul şi voinţa statului pe care îl reprezentau la acel moment, au trecut peste legăturile de sânge şi au intrat în conflict cu unele state conduse de rude mai mult sau mai puţin apropiate.
Păstrând aspectul cronologic, în 1866, guvernul României i-a cerut Prinţului Karl Anton, şeful Casei Hohenzollern-Sigmaringen, ca al doilea fiu al său, Carol, să devină principe al tânărului stat român. Pe 10 mai 1866, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul de credinţă în faţa Parlamentului României. La început, relaţiile între Casa Hohenzollern şi acesta au fost extrem de bune.
Stema casei Hohenzollern-Sigmaringen
Pe acest fond, Carol I a devenit o garanţie pentru investitorii germani ai vremii. Totuşi, neavând urmaşi, singurul copil născut din mariajul său cu Regina Elisabeta a fost o fată, Măriuca, moartă la vârsta de 4 ani, de scarlatină, acesta a apelat la Casa din care provenea pentru ca dinastia regală românească să îşi păstreze apartenenţa la Hohenzollerni. Potrivit succesiunii din interiorul Casei, pe tronul românesc trebuia să urce Leopold, fratele mai mare al lui Carol I, însă acesta a renunţat în favoarea fiilor săi - în ordine Wilhelm, Ferdinand, Karol Anton. În 1886, printr-o scrisoare oficială, Wilhelm renunţa la drepturile succesorale, tronul României revenindu-i lui Ferdinand.
Perioada Primului Război Mondial
Cât timp a trăit Carol I, legăturile dintre regalitatea românească şi casa din care regii proveneau au fost foarte bune, însă începerea Primul Război Mondial avea să modifice această situaţie. România a rămas neutră, în pofida dorinţei lui Carol I de a intra în război de partea Germaniei. Tot în 1914, acesta a murit, iar coroana i-a revenit lui Ferdinand, care era căsătorit cu o descendentă a monarhiei britanice, Regina Maria, nepoată a Reginei Victoria a Marii Britanii.
CITEŞTE ŞI: MARI DINASTII ALE LUMII/ Habsburgii - CEA MAI MARE FAMILIE REGALĂ din toate timpurile
Ferdinand a decis totuşi să intre în război împotriva Imperiului German, condus de împăratul Wilhelm al II-lea şi împotriva familiei sale, al cărei lider era la acel moment fratele său mai mare. Din acest motiv, a şi fost exclus din Casa de Hohenzollern, împreună cu viitorul rege Carol al II-lea şi toţi urmaşii săi. Ulterior s-a revenit asupra deciziei şi urmaşii Regelui Mihai I au recăpătat titlul de Hohenzollern-Sigmaringen. La 10 mai 2011, Majestatea Sa Regele Mihai I rupe însă legătura cu familia de Hohenzollern.
Ferdinand I
"În conformitate cu dorinţele regretatului nostru bunic, Majestatea Sa Regele Ferdinand I, şi cu decizia Sa din anul 1921, Familia Regală şi membrii săi au purtat şi poartă numele de al/a României" pentru a sublinia caracterul naţional şi independent al Casei Regale, motiva atunci MS Regele Mihai I decizia luată.
Regele Mihai I al României, de două ori pe tron
Mihai I s-a născut pe 25 octombrie 1921, la Sinaia, şi este membru de onoare al Academiei Române din 19 decembrie 2007. Fiu al lui Carol al II-lea, Mihai este ultimul rege al României.
Prima dată a urcat pe tron la vârsta de numai şase ani, pe 20 iulie 1927, deoarece tatăl său renunţase la prerogativele de moştenitor al Coroanei. Fiind minor, atribuţiile regelui au fost exercitate de o Regenţă. Treptat, această instituţie şi-a pierdut din autoritate, iar Carol al II-lea a profitat de divergenţele existente între formaţiunile politice şi pe 8 iunie 1930 a fost restaurat pe tronul României.
După pierderile teritoriale din vara anului 1940, Carol al II-lea a abdicat, iar Mihai a redevenit rege al României. Având vârsta fragedă de 19 ani, Mihai l-a învestit cu puteri depline în stat pe generalul Ion Antonescu, preşedintele Consiliului de Miniştri.
După ce Naţiunile Unite au întors soarta războiului în favoarea lor, armata română era într-o situaţie dezastruoasă. Sprijinit de liderii principalelor partide, Regele Mihai l-a demis şi arestat pe Ion Antonescu, printr-o lovitură de palat, în ziua de 23 august 1944.
În trei ani de zile, Partidul Comunist Român a reuşit să acapareze întreaga putere de stat şi să elimine orice forţă de opoziţie faţă de noul regim. Pe 30 decembrie 1947, Mihai I a fost silit să abdice.
După 50 de ani de exil, Regelui Mihai I i s-a redat cetăţenia română şi i s-a permis să revină definitiv în ţară abia în 1997, în timpul mandatului preşedintelui Emil Constantinescu.
CITEŞTE ŞI: MARI DINASTII ALE LUMII/ Familia Tudor şi reformele religioase
