* Viorel Burlacu: „Memoria hârtiei”, Ed. „Performantica”, Iaşi, 2014
„Sunt aproape două decenii de când Viorel Burlacu scrie la „gazete”. Cu tenacitate, cinstit, ca martor al unor vremuri nu rareori greu de cuprins în cuvinte. Este un cronicar onest al trecerii unor ani dificili peste târgul micuţ unde parfumul teilor alungă ridurile din sufletul tecucenilor. Din râvna lui s-a născut această carte”, notează în prefaţa lucrării scriitoarea Katia Nanu.
Între gazetele unde a publicat Viorel Burlacu se află şi „Viaţa liberă”, ziar în care autorul acestei cărţi a semnat zeci de materiale diverse, îndeosebi în anii 1999-2002, însă şi după. Dintre aceste articole (interviuri, note, anchete, informaţii ş.a.), peste 50 sunt transferate în această carte. Se spune că ziarul (cel cotidian, fireşte, însă nu numai) trăieşte o zi. Când însă faptul de presă, trecător, ajunge într-o carte este un semn că viaţa cuprinsă în paginile gazetei a depăşit interesul limitat, de moment, devenind istorie. De altfel, istoria găzduieşte prin definiţie mass-media, însă când cititorul o vede adunată într-un volum şi poate astfel recapitula fapte întâmplate cu ani în urmă, abia atunci presa în sine capătă o imagine nouă, profundă şi, poate, surprinzătoare.
Cine îşi aruncă ochii pe această carte şi îşi propune să zăbovească pe multe dintre paginile ei este câştigat în multe privinţe. Mai întâi înţelege o dată în plus care a fost cursul istoriei recente într-un orăşel precum Tecuciul, localitate care a desenat în mic cursul istoriei ţării în ultimele decenii. Faptele consemnate atunci, la momentul când erau „calde”, pot produce azi zâmbete amare, în general, poate şi de satisfacţie în destule cazuri. Fiindcă asemenea României, şi Tecuciul a înaintat poticnit - fiindcă a avansat, totuşi - iar cauza acestui mers, care se dorea a fi fost mult mai dinamic se află în viaţa însăşi (politică, economică, socială) a perioadei. Viaţa cu majusculă, singura care s-a întâmplat să ni se dea nouă şi ţării, implicit, comunităţii de pe Bârlad.
Să trecem însă de la teorii la fapte, înşiruind aici titlurile unor articole: „Mircea Ciumara şi Sorin Opriş nu au înţeles spiritul Grupului de la Braşov” (interviu cu deputatul Manole Odisei, vicepreşedinte al Organizaţiei judeţene PNŢCD Galaţi), „Acum, la sfârşit de mileniu, noi, românii, suntem mai puţini şi mai bolnavi” (susţine dr. Constantin Teodorescu, şef secţie chirurgie la Spitalul „Anton Cincu” Tecuci), „Un ardelean la Tecuci” (interviu cu Dan Adrian Berinde, noul manager al SC Granpan Tecuci), „Spiritul românesc nu trebuie să piară niciodată” (crede Dumitru Savitescu, tecucean ajuns la vârsta de o sută de ani), „Orice localitate urbană care se respectă are nevoie de un serviciu de ambulanţă modern, rapid şi eficient” (convorbire cu dr. Lidia Zezeanu, şefa Staţiei de Ambulanţă), „Din cauza datoriilor neachitate, RAADP Tecuci a rămas pe întuneric” (declară ing. Constantin Moiceanu, director RAADP), „Tecuciul vrea cu Franţa” (dialog încrucişat cu viceprimarul Jacques Mercier şi primarul Gh. Lazăr), „40 de ani la aceeaşi catedră” (despre prof. Virgil Pavel), „Predicţia cutremurelor este încă o problemă nerezolvată” (opinia seismologului de renume mondial George Purcaru), „Frigul a pus stăpânire pe apartamente - zece la sută dintre tecuceni au cerut debranşarea”, „La spitalul de pediatrie din Tecuci, pacienţii se internează cu pături şi radiatoare aduse de acasă”, „S.C. Contec, între AVAB, secetă şi grindină”, „Tecuci - un municipiu fără hotel”, „O fetiţă din Cudalbi a murit pe stradă; dispensarul închis, medicii, pe navetă, asistenta, acasă”, „O femeie a murit la maternitatea din Tecuci - cinci copii minori au rămas fără mamă”, „Tecuciul a împlinit 567 ani” etc. Alături de textele apărute în „Viaţa liberă” se află şi altele găzduite la vremea lor de publicaţii locale: „Glasul Tecuciului”, „Astra tecuceană”, „Observator T”, „Semnal tecucean” şi altele.
Simpla citire a subiectelor abordate trimite la judecăţi şi reacţii diverse: de la evocarea zicerii cunoscute, „Istoria se repetă”, la comentarii vizând mai ales persoane care au populat viaţa urbei în ultimii 15 ani. „Memoria hârtiei” arată precum arată, faptele de atunci nu mai pot fi schimbate, iar dacă ele persistă (şi cele bune, şi cele rele) „fenomenul” îndeamnă la reflecţie.
Despre această lucrare, Aurel Brumă notează în postfaţă: „Este o carte document cu martori şi mărturisiri, cu jurăminte şi abjurări, cu bâlci tragic pe măsura unor personaje care, sigur, vor refuza să recunoască propriile comunicări, dar, partea luminată, şi un depozitar al unor conştinţe curate, dedicate identitar progresului, recompunerii valorice a zilei de mâine.” („Jurnalist pe frontul de est”).
Viorel Burlacu, jurnalist şi scriitor, un împătimit al conturării imaginii din trecut şi de astăzi a Tecuciului, oferă prin cartea de faţă un portret, relativ recent, al oraşului unde trăieşte, implicit al unor oameni ai săi. Evident, ca să nu se uite cum ne-a fost viaţa de ieri - alaltăieri. Fiindcă între memoria hârtiei şi memoria socială este, totuşi, o strânsă legătură...
Citeşte şi: Lansare Adrian Buzdugan, la „Humanitas”: Carte de gaguri, în cuvinte strunjite
