Decenii la rând, Galaţiul cultural şi-a dorit cu o remarcabilă obstinaţie, dar fără niciun rezultat, o revistă culturală. Când, acum 17 ani, poetul Corneliu Antoniu, cu propriile resurse, a fondat „Antares”, Uniunea Scriitorilor din România a şi luat-o sub egida sa, devenind astfel revista literară reprezentativă, cu largă recunoaştere naţională şi chiar internaţională.
Realizând importanţa şi impactul local şi naţional, Primăria Galaţi, prin consiliul local, a oferit revistei o finanţare de susţinere şi, cu o apariţie trimestrială regulată, „Antares” a ajuns deja la numerele 220-221-222. Numai că, în ultima perioadă, Consiliul Local şi-a retras finanţarea, astfel că revista s-a aflat în faţa a două variante, să nu mai apară sau să apară prin alte forme de supravieţuire. S-a optat, evident, pentru a doua variantă, iar finanţatori au devenit scriitorii înşişi (Vasile Datcu, Corneliu Antoniu, Vasile Tudorie, Valentin Uritescu, Mircea Vasiliu, pentru ultima apariţie). În nota „Aşa ne-a fost scris”, apărută la pagina 2 a acestui număr, directorul, Corneliu Antoniu, scrie: „S-a dorit cu ardoare din partea „cuiva” dispariţia revistei (Galaţiul nu a avut în întreaga sa istorie nici filială a USR, nici revistă de cultură sub egida sa), când căpătase personalitate şi audienţă recunoscute”. Şi, mai departe, soluţia: „Pentru că nu vrem să fie pedepsiţi Galaţiul şi gălăţenii ca şi iubitorii de literatură de pretutindeni, continuăm să tipărim cu greu fiecare număr de revistă, încercând să supravieţuim şi aşteptând vremuri mai bune. Pentru că, nu-i aşa: nu mor caii când vor dânşii!”.
În această toamnă, s-a împlinit un deceniu de la înfiinţarea Filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor din România cu sediul la Galaţi, dar cu o cuprindere zonală din ce în ce mai extinsă, incluzând judeţe precum Brăila, Vrancea, Tulcea, Buzău, Ialomiţa, Constanţa, Bacău şi chiar Iaşi şi Bucureşti. Se împlinea astfel, prin strădania remarcabilă a lui Corneliu Antoniu, un vis al unor generaţii succesive de scriitori care nu vedeau în Galaţi mai mult decât văzuse cândva predecesorul Barbu Nemţeanu, adică un „cumplit oraş de negustori”. Dar ce „negustorie” poate fi aceasta, de a tăia o finanţare modică, total nesemnificativă în raport cu bugetul local? Şi cu ce „preţ”? Exact cu acela de a gâtui o revistă culturală deja de tradiţie, singura din Galaţi care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România şi, totodată „cartea de vizită” a oraşului pe itinerariile culturale ale ţării şi ale lumii. La Cluj, la Iaşi, la Chişinău, la Satu Mare, la Braşov, când spui „Antares”, spui Galaţi. În plus, revista a ajuns, prin scriitorii străini paticipanţi la Festivalul Internaţional „Serile de Literatură Antares”, organizat anual la Galaţi, pe toate continentele lumii. Şi iată cum s-a făcut o „economie” de câţiva lei şi se pierde o avere inestimabilă: o revistă care ne reprezintă la cel mai înalt nivel al spiritualităţii! Nu poate fi însă decât o eroare de moment şi de aceea există convingerea că, printr-o reconsiderare a Comisiei de Cultură, în cel mai scurt timp, se va relua finanţarea revistei „Antares”.
