Ieri, gălăţeanul Dumitru Bărbieru ne-a adus fotografii cu cele două litografii înalte de un metru, reprezentându-i pe Alexandru Ioan Cuza şi Elena Cuza, pe care le are. Acum exact 11 ani, Dumitru Bărbieru ni le aducea la ziar, mărturisindu-ne că tablourile nu mai ieşiseră din casă împreună. Portretul domnitorului fusese expus doar de trei ori: la un veac de la Unire, în 1959, la rugămintea directoarei Şcolii nr. 12, fusese aşezat în holul şcolii. A doua oară, în 2005, „i le‑am arătat domnului director de la Muzeul de Istorie - nu‑i venea să creadă”. Nu a acceptat să le vândă: sunt moştenire de familie, o familie cu istorie: „De la bunica s‑au transmis aceste tablouri. Bunicul din partea mamei, Constantinescu Dumitru, a fost şef morar la Moara Steaua. Străbunica mea a fost sora scriitorului Negruzzi. Am avut şi tablou cu Divanul ad‑hoc, care a ajuns la o verişoară de‑a mamei şi s‑a pierdut”.
La loc de cinste, flancate de drapele
Participant la Revoluţia din 1989 din cabina de comandă a unei locomotive, dl Bărbieru, patriot român, se mândreşte cu moştenirea sa, două portrete de familie mai aparte, care stau la loc de cinste, flancate de drapele. Cât de vechi sunt exact, nu se ştie, dar ele sunt în familie de multă vreme: „O sută de ani e garantată - nu au ieşit din casă de pe vremea bunicii, care a trăit 85 de ani".
