Jurist, avocat, profesor universitar, academician şi politician, Vintilă Dongoroz s-a născut la Tecuci, pe 27 martie 1893. A absolvit gimnaziul în localitatea natală, după care a urmat liceul la Focşani, la cele două secţii (reală şi modernă), obţinând, în 1912, ambele diplome. A continuat cu studiul Dreptului la Bucureşti, unde şi-a luat licenţa în 1915 şi doctoratul în 1919, cu o teză despre dreptul penal, căruia i se va consacra de-a lungul întregii cariere.
Din 1915 şi până în 1948 a activat ca avocat în Baroul Ilfov. S-a făcut cunoscut destul de rapid, prin pledoariile sale în procese celebre, precum cele cu fraudele de la Casa Muncii CFR, cu terenuri petroliere sau din închisori.
În 1929 a devenit conferenţiar la Facultatea de Drept a universităţii bucureştene. Din 1936 a fost profesor titular, predând până în 1951, când şi-a început activitatea de cercetător ştiinţific.
Considerat o somitate naţională în domeniul juridic, Vintilă Dongoroz a avut un rol important în alcătuirea Codului penal şi a celui de procedură penală, atât în varianta din 1936, cât şi în cea din 1968 (aflată în vigoare şi astăzi!).
A refuzat sistematic funcţiile publice, deşi i-au fost propuse, printre altele, cele de decan, parlamentar sau ministru al Justiţiei.
În mai 1948 a fost primit ca membru corespondent în Academia Română, însă trei luni mai târziu a fost exclus pe criterii politice, fiind membru al Partidului Naţional Liberal. A fost repus în drepturi post-mortem, în 1994. Tot în 1948 a fost exclus şi din avocatură, consacrându-se cercetării.
A scris şi publicat peste 20 de volume, a fost director al revistei “Jurisprudenţa generală”, a colaborat cu studii şi articole în reviste de specialitate, fiind adeseori citat în articole şi tratate din străinătate.
A murit la Bucureşti, pe 18 martie 1976.
De doi ani, în faţa Facultăţii de Mecanică se află un bust al lui Vintilă Dongoroz, realizat de plasticianul gălăţean Tudor Ioan.
