E cam friguleţ pe-afară.../ (nici în casă nu-i prea bine!)...
însă iastă vreme reauă/ nu mă poate ţine-n ham...
trebuie să plec la Miţa.../ (Miţa-i o amantă stearpă,
impozantă ca panseaua,/ scumpă ca nitam-nisam)!...
Aşadar, nu sunt probleme/ în virtutea moştenirii...
cu designu-i şi cu mintea-i/ hoţomancă mă descurc:
vrea sonete reci pe burtă,/ vrea rondeluri tari pe spate,
vrea şi alfa şi omega.../ (doar i-am spus: nu-s Demiurg,
nu sunt capătul din faţă,/ nu sunt capătul din urmă,
şi nici chir, nici treanca-fleanca, nici nimica şi nici tot,
şi nici n-am să fiu vreodată).../ dacă vrea, se poate duce
la Şekspir, la Macedonski.../ la prinţipul Savaot!...
Deocamdată, treacă-meargă,/ mai primesc pe beregată,
mai suport pe lingurică/ mofturile-i fără frâu...!...
Trebuie să plec... e timpul/ să-mi gătesc Alcătuirea,
mai ales că Miţa face/ (n-astă seară) poale-n brâu,
face supă, baclavale,/ floricele, strâmbe, drepte,
face burcă şi covaşă.../ poartă vâsc şi mărgărint...
face opt(uri) cinci(uri) trei(uri).../ face vrute şi nevrute,
şi înşiră pasienţe,/ poate-mi vine... şi mă prind...!...
Să-mi gătesc Alcătuirea?!.../ Bunăoară, foarte simplu:
scot veşminte din uitare/ şi-mi dau freza la lăut...
am s-arăt cum nenea stârcul:/ cap de fante sub ţilindru,
cizme bilgheri cu bombeuri/ de aramă, tonus crud,
redingotă din bârsană.../ (pe ţigaia mi-a săltat-o
domnul lup cu cheag în bancă,/ snob, analfabet şi sur)...
pantalon bufant, cămaşă/ (borangic, nu cârpă-zdreanţă)
ceas de şlob, adus de-"afară".../ (un Atlantic negru-pur)...
şi eşarfă (para)fină,/ şi curea din şarpe hâtru,
prins cu trafic de veninuri/ pe sub măr, prin Paradis...!...
Doamne, câtă pregătire/ pentr-o gură de dulceaţă
de la Miţa mea sublimă/ cum e fructul... manuscris!...
Şi aud bătaie-n uşă.../ trebuie să-ţi spun, deschide:
scumpa dumneavoastr-amantă/ pleacă, azi, să se mărite!
