Pe piaţa bancară gălăţeană se înregistrează credite restante de peste 104 milioane de euro, adică mai bine de 13,3 la sută din totalul împrumuturilor accesate * „Euforia” creditelor şi „ofertele fără concurenţă” pot duce la destabilizare financiară * Ce riscuri ne pândesc şi la trebuie să fim atenţi când negociem un împrumut cu instituţiile financiare
Valoarea creditelor restante la împrumuturile contractate de gălăţeni era, la sfârşitul lunii februarie, de 470,9 milioane de lei (adică echivalentul a peste 104 milioane de euro - n.r.). De la începutul anului, valoarea creditelor restante a crescut cu nu mai puţin de 20 milioane de lei, chiar şi în condiţiile în care, potrivit datelor centralizate de BNR, pe piaţa bancară gălăţeană volumul împrumuturilor a avut tendinţa de a se contracta. Mai exact, la împrumuturi totale de 3,53 miliarde de lei, rata creditelor restante a ajuns la 13,3 la sută. E un procent mai mic decât rata de 16,9 la sută înregistrată în aceeaşi perioadă a anului trecut - când la credite totale de 3,63 miliarde de lei se înregistrau restanţe de 615,5 milioane de lei -, dar să nu uităm că scăderea a venit după ce băncile, presate de BNR, şi-au curăţat portofoliile de o parte din creditele neperformante. Cert este că, revenirea pe un trend crescător la restanţelor la împrumuturi este un semnal că unii gălăţeni au început să uite de capcanele pe care le poate ascunde un credit. De asemenea, în ciuda unor modificări a reglementărilor bancare, conduita instituţiilor financiare faţă de clienţi are încă destule aspecte discutabile. Prin urmare, atunci când intenţionaţi să accesaţi un credit, trebuie să fiţi pregătiţi să vă feriţi de eventualele capcane ascunse în contracte.
În ce monedă se face un credit
Una dintre deciziile importante priveşte moneda în care trebuie luat un credit. Indicat ar fi ca împrumutul să fie în moneda în care vă obţineţi veniturile, ideea fiind aceea de a vă feri, măcar parţial, de dezechilibrele care pot să apară în evoluţia cursului valutar. Aceasta nu este însă o regulă universală. Pe lângă variaţiile de curs valutar, uneori greu de anticipat pentru perioade îndelungate de timp, mai contează, desigur, dobânzile practicate, iar acest lucru depinde inclusiv de politicile monetare iniţiate de băncile centrale la un moment dat. Oricum, dincolo de toate, o regulă importantă ar fi aceea că împrumuturile în „monede exotice” trebuie analizate cu mare atenţie, pentru că pot ascunde capcane periculoase.
De notorietate este cazul celor care au luat credite în franci elveţieni, înainte de izbucnirea crizei economice. Dobânzile erau, teoretic, mai bune decât în cazul creditelor în lei sau euro, dar puţini au luat în calcul că francul elveţian este „o monedă de refugiu”, care se apreciază puternic în perioadele tulburi pe pieţele financiare. În fapt, costul mai mic al creditului venea exact din riscul pe termen lung pe care şi-l asuma cel care contracta creditul în cazul unor turbulenţe financiare. Iar criza economică izbucnită în 2008 a fost o „furtună” în toată regula.
Anterior, o parte din vină au avut-o însă şi băncile care, în goana după clienţi, au încurajat împrumuturile „exotice” pentru persoanele care, de exemplu, nu se încadrau la plafonul împrumuturilor în lei, forţându-le astfel limitele financiare şi minimalizând riscurile pe care le presupunea, chiar şi în contextul unei relative stări de stabilitate economică, un credit în franci. Impulsul unor bănci de a transfera costurile crizei financiare în cârca clienţilor a pus şi mai multă sare pe rană şi a declanşat o criză de încredere ale căror efecte se mai resimt şi astăzi.
Capcane în comasarea creditelor
Un fenomen destul de răspândit în ultima perioadă este comasarea mai multor credite în unul singur, băncile întrecându-se în oferte şi la acest capitol. Un avantaj ar fi acela că, din mai multe credite, se ajunge la o singură rată, cu o singură plată lunară. Trebuie însă atenţie la „calibrarea” acestei rate, pentru că, deşi ea ar putea fi mai mică decât suma ratelor iniţiale, prin prelungirea perioadei de rambursare şi aplicarea comisioanelor presupuse de comasare s-ar putea ajunge la un cost final mai mare decât cel iniţial. Prin urmare, pentru evitarea acestei capcane, socoteala trebuie făcută pornind de la efortul financiar pe care îl puteţi face într-o lună pentru rambursarea împrumuturilor, dar şi de la costurile totale pe care le implică fiecare împrumut în parte. Ideea ar fi să vă uşuraţi povara financiară, dacă este nevoie, dar să nu vă întindeţi cu creditele pe nişte perioade mai mari decât ar fi cazul.
„Euforia” cardurilor de credit
Cardurile de credit au fost şi ele, în ultimii ani, un motor al creşterii împrumuturilor acordate de bănci, dar şi de o serie de instituţii financiare nebancare (IFN). Acordate în condiţii destul de facile, uşor de folosit, oricând la îndemână, oferind chiar şi perioade de graţie pentru anumite categorii de cumpărături, cardurile de credit au devenit o modalitate frecventă de plată. Însă, dincolo de partea frumoasă, nu toată lumea e conştientă de capcane. Una dintre ele este de natură psihologică, o persoană cu un card de credit avânt tendinţa de a depăşi bugetul de cheltuieli pe care şi-l propune iniţial. Dincolo de asta însă, depăşirea perioadelor de graţie înseamnă automat aplicarea unor dobânzi mult mai mari decât în cazul unor simple împrumuturi bancare, iar penalităţile în caz de întârziere sunt usturătoare. Un lucru trecut adesea cu vederea este şi acela că, în cazul cardurilor de credit, în cazul retragerii de cash se aplică dobânzi mult mai mari decât, de exemplu, în cazul cardurilor de debit.
Dar una din marile capcane este ca, la rambursările lunare, să vă limitaţi doar la suma minimă solicitată de bancă. În acest caz nu faceţi decât să rostogoliţi o datorie la care veţi plăti „la nesfârşit” dobânzi şi comisioane. Diversele „promoţii” prin care clienţii cardurilor de credit sunt îndemnaţi să cheltuiască tot mai mult ascund şi ele dorinţa de a menţine această „dependenţă” de împrumuturi nu totdeauna necesare. Prin urmare, aveţi grijă la condiţiile asumate prin folosirea cardurilor de credit şi nu uitaţi că nimic nu este gratis.
Cât ne costă creditele cu "dobândă zero”
Ofertele „fără concurenţă” pot ascunde şi ele destule capcane. De exemplu, ofertele concepute de bănci împreună cu diferite lanţuri de magazine, în care diverse produse pot fi achiziţionate prin credite cu „dobândă zero”. Problema este că, deşi teoretic dobânda este zero, prin cotloanele condiţiilor de creditare se ascund diverse comisioane care înseamnă adevărata „dobândă” a creditului. De asemenea, mai există clauze prin care facilitatea poate fi pierdută dacă nu se încadrează între anumite plafoane, un număr de plăţi sau dacă se întârzie fie şi o singură zi la plata ratelor. O imagine mai completă la un anumit tip de credit o oferă Dobânda Anuală Efectivă (DAE), care include toate costurile unui împrumut şi care oferă un rezultat sintetic asupra costurilor reale pe care le presupune un împrumut.
Nu semna contractul "ca primarul"
Dincolo de cazurile particulare de care am amintit, regula fundamentală pentru evitarea unor capcane în creditele bancare rămâne tot analizarea cu cea mai mare atenţie a contractului de împrumut. Nu semnaţi „ca primarul” un angajament de care vă va depinde viitorul financiar ani, poate zeci de ani. Nu puţine au fost cazurile în care băncile au încercat să ascundă clauze abuzive în contracte, o dovadă în acest sens fiind numeroasele plângeri pe care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Cumpărătorului (ANPC) le-a primit din partea clienţilor băncilor.
În unele situaţii s-a ajuns chiar ca ANPC să dea băncile în judecată fie pentru o serie de clauze abuzive care permiteau instituţiilor financiare să modifice, „în funcţie de politica proprie”, dobânzile în mod unilateral, fie pentru introducerea unor comisioane de administrare sau procesare nejustificate. Contestate în cazul unor bănci au fost şi aşa-numitele comisioane de acordare sau comisioane de risc prin aplicarea cărora creştea semnificativ rata lunară. Una peste alta, la sfârşitul anului trecut, ANPC era angrenată în 37 de procese împotriva băncilor. Miza este mare, pentru că deciziile definitive ale instanţelor vor avea efecte asupra tuturor contractelor din portofoliul băncilor vizate.
Perspectiva ca băncile să fie bune de plată în cazul introducerii unor clauze abuzive a fost evocată inclusiv de Comisia Europeană, în ultimul „Raport de ţară” privind România, dat publicităţii la începutul acestei luni. „Mai multe bănci sunt în prezent implicate în cauze privind acţiuni colective iniţiate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. Unele dintre aceste procese se află în etapele finale de judecată şi băncilor li s-ar putea solicita să îi ramburseze pe clienţi; în funcţie de valoarea sumelor respective, este posibil să se exercite o presiune semnificativă asupra rezervelor de capital ale băncilor în cauză”, se arată în documentul citat.
O astfel de decizie definitivă a fost pronunţată luna trecută, o bancă fiind nevoită să elimine clauzele care îi permiteau să modifice dobânzile în mod unilateral.
Prin urmare, deşi băncile, ca urmare a reacţiei publice, au început să renunţe la clauzele abuzive, nu renunţaţi la citirea atentă a proiectului contractului de credit şi solicitaţi informaţii suplimentare despre orice clauză care ridică semne de întrebare. Iar dacă funcţionarii bancari vă spun că veţi avea timp să citiţi contractul acasă, după ce-l veţi semna, atunci decizia cea mai bună ar fi să căutaţi o altă bancă.
Cum identificăm clauzele abuzive. Ce spune legea
Potrivit Legii nr.193/2000, contractele bancare trebuie să cuprindă clauze clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate din partea clienţilor, fiind interzisă stipularea de clauze abuzive. O clauză care nu a fost negociată cu clientul este considerată abuzivă dacă prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.
La bani mărunţi
Strict la nivelul populaţiei, valoarea creditelor contractate de gălăţeni era, la sfârşitul lunii februarie, de 1,96 miliarde de lei, rezultă din datele centralizate de BNR. Creditele în moneda naţională erau de aproape 1,06 miliarde de lei, iar creditele în valută erau în echivalentul a 906 milioane de lei.
