Accesul tinerilor pe piaţa muncii, mai ales în Galaţi, dar nu numai, rămâne o problemă cel puţin spinoasă. Dacă nu au norocul - sau, de ce nu, determinarea - de a se angaja încă din timpul studiilor, chiar dacă nu neapărat pe domeniul studiat, absolvenţii reuşesc destul de greu să obţină o primă slujbă conformă cu aşteptările lor. Nimeni nu doreşte să angajeze oameni complet fără experienţă, iar experienţă nu ai de unde aduna dacă nu te angajează nimeni. Există instituţii de învăţământ postliceal şi superior care chiar colaborează activ cu agenţii economici, pentru includerea în programele de training şi eventual angajarea absolvenţilor. Dar sunt şi domenii în care practica a devenit un fel de Cenuşăreasă, nimeni nu mai vrea decât, in extremis, o adeverinţă că a făcut-o.
Există, evident, şi sfere de activitate în care concurenţa la facultăţi este foarte mare tocmai pentru că, la finalizarea studiilor, încadrarea nu pune probleme. Mai mult, absolvenţii au şanse mari de a pleca în străinătate. Un asemenea domeniu îl reprezintă Medicina, care, la Galaţi, conduce din nou în topul facultăţilor celor mai căutate de către absolvenţii de liceu. Pe cele 196 de locuri bugetate scoase la concurs s-au înscris nu mai puţin de 744 de candidaţi. Astfel, concurenţa a fost de 3,8 candidaţi pe un loc, mai mare decât la Iaşi, unde au fost doar 3,5. Mai mult, la Galaţi este concurenţă mare şi la Kinetoterapie, specializare a Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, dar care are, evident, conexiuni cu Medicina şi unde s-au înscris anul acesta şase candidaţi pe loc. Concurenţă serioasă se înregistrează şi la specializările pentru asistenţi şi moaşe, semn clar că domeniul este unul cerut, deşi studiile nu sunt deloc uşoare, iar examenele de final, destul de dure.
De ce se înghesuie tinerii din nou la Medicină, în ciuda unor salarii nu prea atrăgătoare în domeniul sanitar? Simplu: studiile, recunoscute în UE, sunt biletul lor pentru emigrare. Cu toate că mulţi declară la început că vor rămâne în ţară, statisticile arată clar că, în realitate, fenomenul migraţiei cadrelor medicale continuă şi cei care pleacă sunt, în general, tinerii.
Pe specializarea Kinetoterapie, lucrurile stau chiar mai bine, întrucât cerinţele de limbă străină sunt evident mai mici, tehnicile de lucru fiind aceleaşi, indiferent de limba specialistului, care trebuie doar să poată conversa eficient cu pacientul. În cazul medicilor şi al asistenţilor, cerinţele privind limba cresc, întrucât aceştia trebuie să stăpânească limbajul de specialitate, pe cel farmacopeic şi, periodic, să treacă şi nişte teste de specialitate. Chiar şi aşa însă, nevoile mari de personal calificat mai ales în zonele rurale montane şi/sau izolate din Franţa, mai cu seamă, fac posibilă plecarea rapidă a medicilor de familie de la noi.
Iată deci un cumul de factori care au făcut din facultatea de Medicină din Galaţi, deşi înfiinţată doar acum zece ani, una chiar mai dorită şi mai vânată decât cea din Iaşi, cu tradiţie, şi destul de aproape de cea din Bucureşti, unde concurenţa e de 4,5 candidaţi pe loc. O fi şcoala de la noi la fel de bună? Mai bună? Mai slabă? Nu ştiu, dar un lucru e cert: mulţi tineri care altfel nu ar fi avut altfel nicio şansă de acces la o facultate de profil o pot face aici, acasă. Iar asta nu e puţin lucru.
