CFR Călători se află pe drumul sigur al falimentului. Nu o spun uitându-mă la grafice, cifre sau la situaţii economice, o spun din punctul de vedere al unui călător. În ultima lună am avut ocazia de a beneficia de serviciile Căilor Ferate Române de mai multe ori, fie din postura de călător la clasa I, fie din postura de călător la clasa a II-a. Pot spune că am perseverat în prostie, dar asta este o cu totul altă discuţie.
Să luăm, spre exemplu, un drum la Braşov dus-întors, la clasa I. Plăteşti aproximativ 180 de lei pentru o astfel de experienţă. Dacă ai plătit suma respectivă, poţi spune cu certitudine că i-ai aruncat pe fereastră. Pentru aceşti bani primeşti un scaun absolut inconfortabil, o priză pentru laptop şi cam atât. Nu tu wi-fi, în condiţiile în care chiar ai treabă şi vrei să profiţi de călătoria cu trenul pentru a mai rezolva unele lucruri, nu ai de unde îţi cumpăra un suc, nu ai de unde îţi cumpăra de mâncare, cât despre celelalte necesităţi fiziologice, ce să mai spunem. La toaletă nu ai parte nici măcar de săpun sau de hârtie igienică. Din nou, vorbim despre clasa I.
Ulterior, tot în cursul acestei luni am făcut o călătorie cu trenul până la Bucureşti. Având în vedere că mă lămurisem deja cam cum stau lucrurile cu clasa I, am ales să plătesc ceva mai puţin şi am cumpărat un bilet pentru un loc într-un vagon de clasa a II-a. Toate bune şi frumoase. Înghesuiţi mai ceva ca sardinele într-o conservă subdimensionată, că doar plătisem 62 de lei pentru experienţa de saună, am plecat din staţia CFR Galaţi, între noi fie vorba, cea mai urâtă staţie din ţară... egalată poate doar de cea de la Predeal. Plecaţi la ora 17.48 din Galaţi, am ajuns la 23.30 în Bucureşti. Vă întrebaţi, poate, de ce o călătorie de 250 de kilometri pe calea ferată durează aproape şase ore? Răspunsul este unul destul de simplu. În dreptul staţiunii Lacu Sărat din judeţul Brăila, locomotiva şi-a dat obştescul sfârşit şi a fost nevoie de aproximativ două ore pentru ca garnitura să primească o nouă locomotivă. La clasa a II-a, pe lângă efectul de sardină şi de saună, am avut parte şi de atmosferă romantică, deoarece, odată cu lăsarea serii, am constatat că nici iluminatul din vagon şi nici aerul condiţionat nu funcţionau.
Ieri am citit despre o experienţă similară pe care au avut-o călătorii pe ruta Bucureşti Nord - Iaşi. Plătiseră bilete la clasa I şi s-au trezit transportaţi, ca vitele, într-un vagon fără aer condiţionat, fără lumină, fără toalete. Bonus, unul dintre ei a rămas şi fără telefonul mobil.
Sunt doar trei exemple, dintr-un noian ce ar putea continua la nesfârşit. Nu este posibil, ca în anul 2014, din postura de companie de transport ce îşi doreşte să facă profit să îţi baţi joc într-un asemenea hal de călătorii care-ţi plătesc preţuri absolut nesimţite pentru bilete. Deşi sunt un adept al călătoriei cu trenul, nu cred că în viaţa aceasta voi mai folosi acest mijloc de transport pe teritoriul României. Sunt ferm convins că de-abia în momentul în care se va schimba optica angajaţilor CFR în ceea ce îi priveşte pe călători, acestă companie se va putea salva de la falimentul spre care se îndrepată cu paşi mari.
