De ce ne-a fost frică, n-am scăpat. Temperaturile bat spre zero grade de câteva zile, tremurăm gros prin apartamente, dar de căldură, nici vorbă. Văzută din afară, situaţia încălzirii Galaţiului pare demnă de dosarele X. Nimeni nu înţelege cum am reuşit să avem Combinatul şi Electrocentrale în coasta noastră, aici, şi totuşi să nu reuşim să ne încălzim eficient oraşul. Şi, e drept, situaţia ar fi de tot râsul, dacă, o ştim pe pielea noastră, n-ar fi de plâns. Explicaţiile sunt multe şi diverse, dar adevăratele motive ale ineficienţei sistemului de încălzire centralizat, care ar fi trebuit să ne transforme în fericiţii posesori ai celei mai ieftine călduri din România, sunt furtul, indolenţa şi indiferenţa.
Îmi asum fiecare dintre aceste afirmaţii. Orice ar spune directorii celor două societăţi responsabile cu producerea şi furnizarea căldurii acum, când deja intrăm, termic vorbind, în iarnă, şi suntem cu fundul în frig, nu mai poate schimba situaţia. Adevărul este că, ani la rând, s-a tolerat furtul. Reţelele aveau nevoie să fie peticite, marile ţevi care transportau aburul fierbinte trebuiau izolate, se trimiteau muncitori. Muncitorii mai plecau şi pe acasă cu materiale sau, pur şi simplu, făceau treaba de mântuială. Nu-i păsa nimănui că îmbinarea prost reparată se desfăcea la primul salt de presiune, nu-i păsa nimănui că din ţevile prost izolate aburul ţâşnea precum fântâna arteziană. Şi ce dacă se înregistrau pierderi de apă caldă? Ce, parcă plăteau ei pierderile? Nu, erau puse în cârca, şi aşa cocoşată, a consumatorului final. Care, voia nu voia, putea nu putea, trebuia să plătească. Rezultatul a fost că mulţi nu au mai putu plăti. Sau, şi mai rău, unii care ar fi putut plăti, dar au sesizat încărcarea abuzivă a facturilor, au renunţat să mai plătească, printr-un gest de frondă. Şi aşa s-au acumulat datorii imense, cu penalităţi şi mai mari, sume pe care, la un moment dat, nimeni nu le mai putea acoperi.
Aşa, unii au furat, alţii nu au plătit, iar cei puşi să conducă mult stimatele companii care trăiesc pe spinarea consumatorilor finali, adică Apaterm şi Electrocentrale, nu au făcut nimic. Cu o indolenţă demnă de o cauză mai bună, s-au lăfăit în salarii indecente, au dus-o bine aşa, fără să-şi pună întrebarea dacă, într-o zi, vor mai avea de lucru, fără să le pese că incompetenţa şi indolenţa lor condamnă la frig 60.000 de familii dintre care multe, foarte multe, bun-platnice. Şi de ce s-ar fi agitat dumnealor, că doar, nu-i aşa, îşi puseseră demult centrală, asta dacă mai stăteau încă la bloc. Şi, în plus, mereu apărea câte o subvenţie, câte un ajutor de la centru, ceva, o amăgeală să mai trecem încă o iarnă. Numai că, uite, a ajuns funia la par. Nu mai vine niciun ajutor, iar subvenţia de la Primărie de-abia le intră pe-o măsea falimentarelor Apaterm şi Electrocentrale. Iar noi rămânem în frig, minţiţi până mai zilele trecute că va fi bine, fără posibilitatea măcar de a ne debranşa de la sistemul muribund. şi, pentru orice străin de oraş care vine în vizită, întrebarea: "Cum naiba aţi rămas fără căldură?" ne face să intrăm în pământ tot pe noi, bun-platnicii.
