Trebuie să recunoaştem cinstit: avalanşa de arestări legate de retrocedările ilegale de imobile, de terenuri şi de păduri a cam luat prin surprindere România. Evident, foarte mulţi români sperau că oamenii legii vor intra, odată şi odată, în acest cuib de viespi, însă foarte puţini credeau că acest lucru se va întâmpla prea curând, căci sumele aflate „în joc” sunt uriaşe. Câteva zeci de miliarde de euro s-au învârtit şi se învârt în această piaţă care, după cum constatăm chiar în aceste zile, avea (are?) o imensă putere de influenţă în justiţia, politica şi administraţia românească.
Dincolo de spectacolul naţional al arestărilor, nu se poate, însă, să nu ne întrebăm de ce nu se întâmplă nimic la Galaţi. Tot omul e curios când începe şi la noi show-ul procurorilor. Să nu spuneţi că în oraşul şi în judeţul nostru totul este sublim, că nu există nici un centimetru pătrat de teren retrocedat pe bază de acte false, sau că nu s-au manevrat plicuri groase pentru retrocedări generoase. Pur şi simplu ar fi incredibil. Mai crede cineva în Zâna Măseluţă?
Răsfoind un pic presa vremii (cam de prin 1994 încoace), găsim suficient „combustibil” cât să ne îndoim că trăim în oraşul celor mai cinstiţi dintre pământeni. Sunt o groază de reconstituiri de proprietăţi şi de puneri în posesie care „sfidează gravitaţia”, mai ales dacă ne referim la terenurile din intravilanul oraşului Galaţi. Există retrocedări pe sub blocuri (prin IC Frimu şi prin Micro 13). Descoperim o mulţime de proprietăţi „teleportate”. Fie de pe strada vecină (cum ar fi prin Mazepa şi prin Ţiglina), fie de la câteva sute de kilometri distanţă. Prin Bădălan au fost „aduse” proprietăţi de prin judeţele Alba şi Braşov! Prin partea de nord a oraşului avem terenuri „teleportate”din nordul judeţului. Nu mai pomenesc de aerobaza Aviasan, că acolo e şi mai complicat.
Foarte interesant este că multe dintre aceste „operaţiuni locale” au în spate cumpărători de drepturi litigioase, exact ca în cazul marilor scandaluri care ţin acum prima pagină a ziarelor. Credeţi în coincidenţe? N-ar trebui! Nimeni nu intră într-o astfel de combinaţie de dragul dreptăţii şi din spirit umanitar. Să fim serioşi! Când vine vorba despre retrocedarea proprietăţilor confiscate abuziv de către comunişti, totul e de vânzare, de la arborele genealogic, până la conştiinţă. O arată recentele anchete ale DNA.
Presa scrie multe. Însă jurnaliştii nu-s procurori şi nici judecători. Ziariştii doar constată (cu mai multă sau mai puţină pricepere, după caz) şi oferă informaţia publicului. De aici încolo este rolul oamenilor justiţiei, care sunt cei în măsură să aplice legea. Ar fi extrem de satisfăcător să aflăm – cândva, poate chiar în acest deceniu – cine sunt oamenii de la Galaţi care au tras sforile cot la cot cu mafia imobiliară. Ar fi ideal să ştie toată lumea cum îi cheamă pe acei funcţionari şi jurişti din Primărie care au fost părtaşi (cu voie sau fără de voie) la eventualele ilegalităţi. Ar fi nemaipomenit să asistăm la recuperarea prejudiciului, prin executarea averilor celor responsabili de debandadă. Ar fi moral să se procedeze legal. Ceasul a început să ticăie!
