Da, ştiu, veţi spune că titlul nu este unul original. Eu aş merge puţin mai departe şi voi spune că este chiar un plagiat după titlul unui film celebru cu Tom Cruise. Dacă tot am intrat în era plagiatului, de ce să nu-l folosim. Spun că am intrat în era plagiatului, după ce am văzut rezultatele alegerilor pentru funcţia de preşedinte al României.
Mergând puţin mai departe, cred că am intrat şi în epoca masochismului, mai ales după ce am citit şi cifrele scrutinului de la Galaţi. Nu se poate trage decât o singură concluzie. Românilor (şi mai ales gălăţenilor) le place mocirla în care au ajuns.
Le place să stea în frig în apartamente, frig pentru care scot din buzunar salariul minim pe economie. Le place lipsa locurilor de muncă, strict legată de alegerile făcute de clasa politică, care au împovărat cu taxe societăţile plătitoare până la punctul în care au pus lacătele pe uşi şi au trimis salariaţii acasă.
Le este indiferent furtul ridicat la rang de politică de stat, furt cercetat de organele legii. Gălăţenilor le plac drumurile inexistente, le place situaţia CFR-ului, care a ajuns aproape de faliment, le place faptul că nu sunt legaţi de restul ţării printr-un pod, tunel, aeroport, sau mai ştiu eu ce altă cale de comunicare. Le place să fie minţiţi în faţă. Le place umilinţa la care sunt supuşi de fiecare dată când ajung faţă în faţă cu vreun funcţionar public. Le place să fie numiţi golani în momentul în care ies din ţară, pentru a-şi căuta un loc de muncă mai bun, pe alte meleaguri mai civilizate. Le place faptul că ai lor copii, care au încercat să voteze pe la ambasade, au fost "trataţi" cu bastoanele de organele de poliţie străine, organe chemate chiar de statul de care au fugit, de statul pe care au încercat să-l schimbe printr-un vot.
Gălăţenilor le place minciuna. Gălăţenilor le plac găleţile, pixurile, ajutoarele sociale, pomana. Mita. Toate le plac.
Înainte de ziua de duminică am militat puternic pentru ieşirea la vot, indiferent de candidat. Şi acum fac fix acelaşi lucru. Este o mare diferenţă între 50 de procente din numărul de votanţi şi 60 de procente. Acele zece procente pot face diferenţa. Acele zece procente pot arăte, negru pe alb exact unde ne poziţionăm în acest moment. Aproape sau departe de Europa. Aproape sau departe de civilizaţie. Slaba prezenţă la vot reprezintă şi ea un semnal pentru politicieni. Semnalul că românilor nu le prea pasă. Din păcate acest semnal este perceput cât se poate de greşit. Este perceput de clasa politică precum o invitaţie tandră la furt fără perdea. Oricum nimănui nu îi pasă de soarta ţărişoarei, asta ca să plagiez un alt clasic în viaţă. Şi aici ajungem din nou la titlul editorialului. Suntem cu ochii larg închişi!
Personal voi merge în continuare la vot, chiar dacă aş fi ultimul om care va pune o ştampilă. Pentru că voi crede, până în momentul în care voi muri sau voi renunţa la cetăţenia română în favoarea uneia a unui stat ce îşi respectă cetăţenii, că votul meu contează şi că este mai complicat de furat în momentul în care îmi şi fac apariţia la urne. Vă sfătuiesc cu mare căldură să faceţi la fel.
