După ´90, s-a construit un singur edificiu nou la Galaţi, şi asta datorită regretatului preşedinte al Consiliului Judeţului, dr. Răsvan Angheluţă, un medic veterinar care a avut „nebunia” de a construi un palat al ştiinţelor naturii. Îmi povestea din tinereţe când, repartizat la sat, dormea pe rogojină şi nu primea vizite: nu avea nicio mobilă! Liderii de azi, născuţi cu termopane şi limuzine, n-au ridicat, chiar au dărâmat! Dar nu numai palate nu mai ştim să ridicăm: nici edificii de suflet, care să ducă re/numele Galaţiului, ca să-l întoarcă, firesc, în investiţii! Nu are Galaţiul specialişti mari şi talente? Gălăţeni notorii sunt peste tot în lume, dar ei nu primesc mail de la Primărie despre oportunităţi ori nevoi locale. Rămânem izolaţi! Cine să ţină legătura? Uite, comisiile „de cultură” nu colaborează neam şi nu se informează nici măcar între ele, cele judeţene cu acelea din oraşe sau comune, pe proiecte, turism etc.!
Este însă totdeauna un câştig să discuţi cu câte un ales care răspunde de mulţi ani de domeniu. Unul, om serios, citit şi naţional, îmi spunea cinstit: credea că au greşit subvenţionând alpinismul (nu acela de tăiat copaci), pentru că gălăţeanul Tiberiu Pintilie cerea, domnule, şi a doua oară, susţinere ca să urce iar pe - cum îi spune? - pe Everest. Că de ce să mai urce şi a doua oară?! Contează că un gălăţean îi fascinează pe tinerii noştri, după o tentativă înnebunitor de aproape de reuşită, când a trebuit să oprească la numai 200 metri de vârful cel mai înalt din lume? Nu e mare lucru să pui numele ţării ori a oraşului pe hartă? (M-a impresionat poza cu „Viaţa liberă” pe Everest!) Ce poate câştiga Primăria sponsorizând o izbândă şi nu o distracţie? Păi, sponsorul ar avea tot dreptul să organizeze o conferinţă, la care şi edilii, şi eroul să apară lângă stema Galaţiului, dusă pe Everest, cam ca o scrisoare dusă pe Marte! Televiziunile centrale ar prelua „cazul” şi s-ar auzi şi de bine de gălăţeni, măcar la fel de mult ca despre Festivalul „Darclee”, ori ca despre doctorul Bacalbaşa pe vremea când era purtător de cuvinte încrucişate la Spitalul Judeţean... Acest Pintilie a ridicat tricolorul lângă cel american, pe cel mai înalt vârf al Americii de Nord, fiind onorat şi de Guvernul român...
Consilierul mai zicea şi că nu ar fi de dorit nici să plece actorii noştri la festivalul din Avignon. Iarăşi ne scumpim la tărâţe! Consilierul, cu patriotism local, a repetat şi o veche doleanţă a scriitorilor: de ce nu se pune în scenă la Galaţi şi piesa unui autor gălăţean? Am fost nevoit să-l informez: s-au pus, în ultima stagiune, trei la Dramatic, tot cam aşa, la Muzical... Dar consilierii n-au timp să vină la teatru şi nici în culise...
Nu poţi să spui însă, nuuu, că administraţia nu subvenţionează Cultura. Cu riscul şi ca mecenatul să fie criticat de mofluzii respinşi sau chiar pentru că, din nepricepere, nu voit, nu s-a subvenţionat cultură reală. Ideea e, cred, să nu se opună complet, că dacă, Doamne fereşte, solicitantul devine celebru?! Dar să dai puţin... La proiecte proprii, fiecare finanţator onorează doar ce-a finanţat: prezidentul Bacalbaşa vine mai mult la festivalurile Centrului Cultural, primarul Stan, la Dramatic şi uneori, cu junioara, la Păpuşi, plus tăiere panglici, deputatul Pâslaru şade la evenimente în Bibliotecă... Cum nu e Cultură? Sunt chiar... mai multe!
