Sunt, din fericire, unul dintre locuitorii acestui oraş care în ultima vreme au fost feriţi de neplăcerea de e vedea, la propriu, negru în faţa ochilor. Adică nu mi-a picat lumina, cum, din păcate, au păţit-o mii de consumatori clienţi fideli ai unicului distribuitor de energie din această urbe. Ultimele săptămâni au fost un fel de joc de-a alba-neagra (mai mult neagra) pentru gălăţeni din multe cartiere ale oraşului, paradoxal, centrale, în ce priveşte accesul la curentul electric, motorul a tot ce ne înconjoară. Zi sau noapte, de la clasica jumătate de oră, la câteva ceasuri bune de stat pe întuneric, la lumina telefonului, a lumânării sau Dumnezeu mai ştie ce sursă alternativă şi grabnic identificabilă, penele de curent au devenit obişnuite, mai ceva ca pe vreme de furtuni grele sau de crivăţ care să pună la pământ reţelele. Că la asta ne-am aştepta să fie cauza, numai că nu prea a fost cazul. Care or fi motivele pentru care consumatorul plătitor de facturi la monopolista Electrica nu poate beneficia de elementara utilitate când îi este lumea mai dragă? Putem specula, pentru că certitudinea e mai presus, deocamdată, de posibilitatea şi dreptul noştru de a afla.
E simplu. Suntem consumatori, plătim şi vrem servicii. Pe curent funcţionează totul şi avem dreptul să ştim de ce se stinge becul când se stinge. De ce „crapă” câte un televizor, frigider sau alt aparat aflat în funcţiune când prin cabluri încetează să mai circule energia. Ce se întâmplă cu banii, deloc puţini, cu care plătim kilowatul, tot mai scump de la an la an. De ce reţelele, transformatoarele sau alte alea nu sunt întreţinute în aşa fel încât penele de curent să nu apară din senin, în serie, fie vară, fie toamnă, fie iarnă. Am vrea ca măcar la telefonul destinat apelurilor de urgenţă pentru Electrica să răspundă cineva şi nu doar robotul care ne anunţă că din cauza multelor apeluri, sesizarea nu poate fi preluată. Un sfat. Nu mai consumaţi bateria la telefon încercând să sunaţi ca să chemaţi electricienii. Goliţi acumulatorul şi nu se ştie când veţi mai avea curent ca să îl puneţi la încărcat. Am avut surpriza, neplăcută şi penibilă, ca oameni care stau în buricul târgului, care au rămas ziua în amiaza mare fără curent, ore în şir, să sune disperaţi la ziar ca să ceară ajutor, în speranţa că or fi şi căi mai scurte şi mai eficiente de sesizare şi rezolvare a situaţiilor, ridicole în 2016. Din păcate, nu s-a putut, că nici firul scurt nu prea funcţionează, chiar dacă la mijloc e interesul public. Monopolul e mai tare. Vrei curent, suporţi. Nu suporţi, stai la opaiţ sau îl furi, iar dacă îți pică energia şterpelită cu două fire înnodate, nu-i nicio pagubă. Mi-e greu să cred, de exemplu, că celor care se pomenesc cu pana pe cap în toiul vreunui eveniment îndelung organizat şi din greu plătit cu bani din rate şi CAR-uri (gen nuntă sau botez la vreun local din centrul Galaţiului) le vine să râdă, chiar şi ironic, când super-pana de curent se trezeşte să le strice bucuria. Sau, la polul opus, când bezna se năpusteşte peste vreun spital, unde, poate, chiar în acel moment, soarta unui pacient se tranşează pe masa de operaţie. Dar nu-i, nici aşa, nicio noutate. Cât monopol există, se va găsi vreun Dorel angajat la cârciumă, spital, gară sau liceu, responsabil cu prizele, să tragă el toate ponoasele!
