Numai când e o pană de curent electric realizez, deodată, cât suntem de dependenţi de electricitate, în general. Practic, după venirea întunericului, nu mai putem face nimic, în casă, dacă nu avem curent. Asta, evident, dacă excludem din ecuaţie privitul romantic ochi în ochi la lumina lumânărilor sau alte activităţi - tot romantice - care să nu presupună nici lumină prea multă, nici concursul vreunor aparate electrice sau al centralei de apartament.
Evident, prima reacţie dacă ai rămas brusc pe întuneric este să verifici siguranţele, pe urmă să vezi dacă au lumină vecinii şi, dacă nu, să suni la Electrica, la Deranjamente. La fel de evident, şi gălăţenii ştiu bine ce zic, dacă e vorba despre vreo avarie care afectează un cartier sau mai multe, la telefonul cu pricina nu răspunde nimeni. Sună în gol, nici măcar nu intră vreun robot stupid să-ţi spună că linia e ocupată şi că, imediat, cineva îţi va prelua apelul. Dacă e vorba despre o defecţiune punctuală, se răspunde, se preia cazul, vine echipa de intervenţie şi rezolvă problema. Dacă defecţiunea este din vina furnizorului sau acesta realizează că-i va trebui mult timp s-o rezolve, frate, dispar toţi precum şoarecii în fundul pământului, nu mai zice nimeni nimic. Şoareci am spus? Interesant, cred că mă bântuie rozătoarele de când am auzit că recenta pană masivă de curent electric, una care a lăsat fără electricitate o ditamai bucată din oraş, nici mai mult nici mai puţin decât cinci cartiere din Centru şi Port, a fost din vina rozătoarelor. Oricât ar părea de neverosimil, cică dumnealor şoarecii au pătruns într-o staţie de conexiuni şi ar fi ros cablurile, provocând beleaua. Nu spunem că şoarecii nu sunt capabili de pagube semnificative, dacă e vorba de magazii de cereale, ori altele asemenea. De altfel, Electrica spune că proximitatea fabricii de ulei ar fi motivul pentru care s-au înmulţit până peste poate rozătoarele buclucaşe şi i-au venit de hac ditamai reţelei electrice. Dincolo de puterea reţelei din staţia de conexiuni respectivă, pe care eu o bănuiesc în stare să arunce cât colo o întreagă armată de şoareci, se pune întrebarea care să fi fost motivul avariei similare de vineri, 23 septembrie, la exact aceeaşi staţie, cu exact aceleaşi cinci cartiere afectate? Oare nu cumva creşte consumul pe weekend, iar reţeaua nu mai face faţă? Sau nu cumva, tot din motive de weekend, sunt mai puţini specialişti la supraveghere şi nu se pot face, la timp, ajustările necesare? Nu ştiu de ce, dar ipotezele mele parcă sună mai bine decât declaraţia oficială cu vina rozătoarelor. Dar, na, e greu să prinzi şobolanul şi să-i scoţi ochii. Întâmplător, am văzut recent un documentar privind reţeaua electrică a Londrei. Şi aveau oamenii ăia un fel de centru de comandă, de unde urmăreau, computerizat, ce se întâmplă în toată reţeaua, unde creşte consumul şi de ce, ca să facă la timp ajustările astfel încât să nu se irosească resurse, să nu se supraîncarce punctele de transformare, dar nici să nu crape tablourile cu siguranţe. Ştiau oamenii aceia şi când începe telenovela favorită a londonezilor, ca să crească puterea în reţea exact atunci. Poate n-ar strica, zic şi eu, nişte investiţii reale în infrastructură, că bani, slavă Cerului, ne cere Electrica din toate poziţiile. Altfel, om da vina pe şoareci şi la Sfântu' Aşteaptă. Şi tot pe întuneric.
