Cu apa în bătătură, de câte ori n-a ridicat gălăţeanul ochii spre cer şi nu l-a rugat pe Dumnezeu să-l ierte de mânia Lui? Fie n-a ştiut omul mai mult, fie s-a pierdut cu firea, de supărare, fie a simţit că oricum n-avea ce altceva să facă… Înglodat, înfrigurat, încercând să-şi salveze bucăţi ude şi murdare din ceea ce până atunci fusese viaţa lui, puţin i-a mai păsat omului despre cine şi în ce hal a adus judeţul ăsta, în ultimii ani. Noi, însă, n-am avea scuză, dacă uităm cum s-a ajuns aici. Pentru că noi ştim că nu este (numai) treaba lui Dumnezeu să-i apere pe cei inundaţi de revărsarea apelor…
Orice inginer de îmbunătăţiri funciare vă poate spune că meseria lui nu constă numai în crearea şi întreţinerea sistemelor de irigaţii (care sunt şi ele tot în colaps, la Galaţi), dar şi - printre multe altele - în proiectarea de structuri de protecţie împotriva inundaţiilor. Şi pentru irigaţii, dar şi pentru a lucra la stăvilirea furiei apelor am avut, în judeţ, o instituţie-mamut: filiala gălăţeană a Societăţii Naţionale pentru Îmbunătăţiri Funciare (SNIF). De la cât de mare era înainte de Revoluţie - având 5.000 de angajaţi, 2.000 de hectare în administrare şi un parc impresionant de utilaje grele - SNIF Galaţi s-a risipit ca un fum. Prin mecanisme cel puţin ciudate, societatea a fost executată pentru nişte datorii pe care nici măcar nu le acumulase pe cont propriu. Utilajele grele i-au fost ciopârţite şi vândute pe nimic. Pe terenurile ei s-au luptat mai mulţi. Miile de angajaţi au început să plece acasă. Şi… asta a fost. Iar să pui acum responsabilitatea de a crea ditamai sistemele de protecţie împotriva inundaţiilor numai în cârca filialei gălăţene a Agenţiei Naţionale pentru Îmbunătăţiri Funciare (ANIF), cu puţinii bani şi oameni pe care-i mai are, parcă ar fi prea mult…
Or, în aceste condiţii, toţi cei care au pus SNIF-ul pe chituci - fie că s-au îmbogăţit din asta, fie că nu - sunt de vină pentru aproape fiecare casă inundată şi pentru fiecare dramă trăită de gălăţeni la inundaţii. N-o vom şti niciodată sigur, dar poate că, atâta vreme cât sistemul încă nu fusese făcut bucăţi, SNIF-ul ar fi reuşit să facă ceva ca să prevină inundaţiile. Asta, dacă SNIF însăşi ar mai fi funcţionat astăzi ca înainte. Mă întreb: chiar şi cu averi puse la ciorap, cum or dormi oamenii care au prădat societatea, în nopţile în care plouă torenţial, ştiind ce pericole vin peste oamenii ale căror interese ar fi trebuit şi ei să le apere?
Dar sigur că n-ar fi corect să aruncăm toată vina pe umerii jefuitorilor de la SNIF Galaţi. Rapace, la fel ca ei, au fost şi alţii, care au muşcat din ceea ce însemna trupul îmbunătăţirilor funciare. Plus că, fie şi în cazul în care SNIF ar mai fi existat în vechea formă, tot ar fi trebuit finanţată de la bugetul de stat. Iar majoritatea aleşilor care hotărăsc împărţirea bugetului nu dau doi bani pe îmbunătăţirile funciare. Pentru ei, e preferabil sistemul actual: decât prevenţie, mai bine despăgubire. Că s-au mai câştigat alegeri cu pâini împărţite prin noroaie…
O fi aici şi vina ţăranului, că nu s-a înţeles cu vecinul de tarla şi a arat ani la rând, din deal în vale. Şi a primarului, care i-a parcelat pământul aşa, la retrocedare. Vină e multă. Soluţiile sunt şi ele multe. Dar trebuie să luptăm pentru ele, în loc să ne plângem că s-a mâniat Dumnezeu pe noi!
