* "Fiat justitia, et pereat mundus" ("Să se facă dreptate, de-ar fi să piară lumea") este dictonul latin ce i-a fost călăuză în profesie avocatului Radu Lupaşcu
Are 76 de ani şi de 54 de ani lucrează numai cu litera legii. Radu Lupaşcu a fost procuror timp de "40 de ani şi o lună", iar din 2001 este avocat. Nu are nevoie de prezentare. Lumea în care activează îl recunoaşte ca fiind un avocat exigent, care caută până găseşte acel ceva ce poate să-i aducă libertatea sau o condamnare mai blândă clientului său.
Spune zâmbind că asta i se trage de la anii lucraţi în Parchet, vede rapid orice "scăpare" a procurorului care a instrumentat dosarul penal în care el intră ca avocat. Nu priveşte avocatura ca pe o sursă de bani, dar recunoaşte că-şi permite acest lux deoarece are o pensie.
Este din Ardeal, a terminat Facultatea de Drept din Cluj, în anul 1959. Tatăl său, militar de carieră, i-a insuflat rigoarea, ordinea şi disciplina, iar mama l-a învăţat să fie corect, cinstit şi drept. "Procuratura" a fost îngemănarea educaţiei primite acasă, de asta a şi ales-o. Timpul i-a demonstrat că a ales bine, a rămas în procuratură din 1960 şi până în 2000.
Ajuns la Galaţi dintr-o întâmplare
Galaţiul a fost întâmplarea vieţii sale. A ajuns aici în 1960, doar pentru că în Ardeal nu mai erau locuri. Cei de la „Procuratura Generală” i-au spus că a mai rămas doar regiunea Galaţi, cu localităţile Filimon Sârbu, actualul Făurei, Târgu Bujor şi Bereşti. „Habar nu aveam unde sunt pe hartă, am ales Filimon Sârbu, pentru că era cel mai aproape de Bucureşti, era nod de cale ferată”, ne-a povestit avocatul. A ales cu gândul că se va întoarce în Ardeal când se va elibera un loc. Nu a mai fost cazul. S-a mutat la Brăila, apoi la Galaţi, unde s-a căsătorit şi a rămas până astăzi.
Zeci de ani şi-a făcut meseria ca la carte. A schimbat mulţi procurori generali. A avut o carieră pentru care a muncit intens, studiind zi de zi. A scris mult. Toate articolele le-a strâns într-o carte pe care a intitulat-o: „Fiat justitia, et pereat mundus”. A ocupat funcţii în vechea „procuratură”, a prins modificarea Codului penal din 1968. „Au fost probleme şi atunci, dar nu atâtea ca acum”, a punctat Radu Lupaşcu.
"A venit cineva, mi-a strâns mâna şi am plecat"
A ieşit la pensie din fotoliul de procuror general adjunct. Avea 60 de ani, ar fi putut să stea până la 68 de ani, pentru că legea îi permitea. "A venit cineva, mi-a strâns mâna şi am plecat", ne-a spus. Nu a dorit să intre foarte mult în amănunte. Am încercat să aflăm ce se ascunde dincolo de aceste cuvinte. "Am lucrat foarte mult în procuratură. Mi-a plăcut. Îmi pare rău că nu m-au lăsat să merg până la 68 de ani. Pentru alţii s-a putut. Au fost aduşi din alte judeţe, au fost puşi în schemă ca să-i poată ţine. Nu am întrebat niciodată de ce nu mi-au dat avizul. Am auzit că nu am fost agreat de cineva. Nu eram un personaj comod. Nu era comod lucrul cu mine ca şef", ne-a spus scurt, fără a intra în amănunte.
În cei 40 de ani de profesie, a ajuns să deţină foarte multe informaţii şi recunoaşte asta. L-am întrebat dacă a simţit vreodată că este incomod şi din acest punct de vedere. „Da. Am simţit asta, chiar şi prin faptul acesta, că nu mi-au permis să continui. Nu mi-au dat avizul, dar nu am întrebat nimic. Am plecat, pur şi simplu. Din decembrie 2001, sunt avocat”, a spus zâmbind.
Definiţia profesionistului
Nu poartă pică nimănui, important este să fie lăsat să muncească, nu poate să stea degeaba nici măcar o zi. L-am întrebat când a simţit amestecul politicului în treburile Parchetului, înainte de Revoluţie sau după. A fost categoric. În perioada comunismului, procurorul era pentru sistem un activist de partid. Ca procuror a fost sunat de prim-secretari, a fost chemat la „campaniile” care se făceau zilnic şi când a găsit altceva mai bun de făcut, să citească şi să scrie, a fost sunat pe firul scurt şi luat la întrebări.
A fost în campaniile agricole, să vadă cum se cultivă pământul şi cum se strâng roadele, a fost urmărit şi chemat să dea socoteală pentru că a fost la biserică. După Revoluţie, a fost lăsat să-şi facă treaba, până când nu i s-a mai dat „avizul”. "A fi profesionist înseamnă să fii bine pregătit. Dacă nu eşti pus la punct cu toate, dacă nu eşti cinstit şi corect, faţă de tine şi faţă de cel care-şi pune speranţa în tine, nu poţi să faci nimic în această profesie", aşa defineşte Radu Lupaşcu profesionistul în Drept. Şi după 54 de ani de meserie, mai mult ca sigur ştie ce spune.
Cariera lui Radu Lupaşcu
În 1959, Radu Lupaşcu a terminat Facultatea de Drept din Cluj. De la 1 februarie 1960 a devenit procuror în localitatea Filimon Sârbu, actualul Făurei, apoi la Brăila. A fost mutat ulterior la Procuratura din Galaţi, unde a rămas până în momentul când a ieşit la pensie, 1 martie 2000, din fotoliul de procuror general adjunct al Parchetului Curţii de Apel, o funcţie înaltă, care te face şef peste trei judeţe: Galaţi, Brăila şi Vrancea. A dorit să intre în avocatură, fără examen şi s-a judecat pentru asta. A câştigat procesul şi din decembrie 2001 este avocat în Baroul Galaţi.
