Cererea reconvenţională este actul de procedură prin intermediul căruia pârâtul formulează pretenţii proprii faţă de reclamant. În acest sens, Codul de procedură civilă prevede că, dacă pârâtul are pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de acesta, poate să formuleze cerere reconvenţională.
Această cerere trebuie să conţină elementele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată (datele de identificare a părţilor, obiectul cererii şi valoarea, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea, dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, semnătura).
Cererea reconvenţională se depune, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat să depună întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată.
Ulterior, această cerere se comunică reclamantului pentru a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la data comunicării.
Pârâtul - reclamant este obligat să depună răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicarea acesteia.
Cererea reconvenţională se judecă odată cu acţiunea principală.
În cazul când numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa poate dispune disjungerea acesteia de cererea reconvenţională şi judecarea lor separată.
Cu toate acestea, disjungerea celor două acţiuni nu poate fi dispusă când legea prevede expres că judecarea celor două cereri trebuie făcută împreună (de exemplu, în procesul de divorţ) sau dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru soluţionarea unitară a procesului (de exemplu, în cazul acţiunilor de partaj al bunurilor comune sau a unei moşteniri).
Cererea reconvenţională se timbrează în funcţie de pretenţiile solicitate de pârât.
Citeşte şi: BREVIAR JURIDIC/ Întâmpinarea în procesul civil
