Codul de procedură civilă prevede că, înainte de a fi audiat, martorul depune următorul jurământ: „Jur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”.
Jurământul martorului poate fi religios sau laic.
În timpul depunerii jurământului, martorul ţine mâna pe cruce sau pe Biblie, cu excepţia martorului de altă religie decât cea creştină şi a martorului fără confesiune.
Martorul fără confesiune va depune următorul jurământ: „Jur pe onoare şi conştiinţă că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu”, iar martorul care din motive de conştiinţă sau confesiune nu poate jura, va rosti în faţa instanţei următoarea formulă: „Mă oblig că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu”.
După depunerea jurământului sau după rostirea formulei prevăzute de lege, preşedintele completului de judecată va atenţiona martorul că nedeclararea adevărului poate constitui infracţiunea de mărturie mincinoasă, pedepsită de Codul penal.
Codul de procedură civilă mai prevede că persoanele care nu au împlinit vârsta de 14 ani şi persoanele lipsite de discernământ în momentul audierii, nepuse sub interdicţie, pot fi audiate ca martori fără a depune jurământul, însă preşedintele completului de judecată le va atrage atenţia că au obligaţia să declare adevărul.
Mai citiţi şi: BREVIAR JURIDIC/ Cererea reconvenţională
