Macarons au o istorie lungă în spate - însă una fără arome şi fără culori. Fursecurile pe bază de făină de migdale, ingredientul-cheie, au apărut în Europa în urmă cu multe veacuri - poate chiar încă din secolul al VIII-lea, când arabii au adus pe continent migdalele. Strămoşul lor ar fi, se pare, un fursec simplu, preparat din făină de migdale, albuşuri de ou şi zahăr, pregătit în mod tradiţional în Italia şi adus pe meleagurile pariziene de patiserii Caterinei de Medici, în 1533, atunci când aceasta s-a căsătorit cu viitorul Henric al II-lea al Franţei. Denumirea provine din limba italiană, din acelaşi maccherone care a dat şi numele macaroanelor (paste cu brânză), însemnând „aluat fin”. Fursecurile din migdale au pătruns în bucătăriile francezilor, dar au ajuns cunoscute abia în anii Revoluţiei, când două măicuţe, refugiindu-se la Nancy din pricina tulburărilor politice, au început să vândă aceste deserturi pentru a se întreţine. Ele au devenit cunoscute drept les Soeurs Macarons („surorile Macarons”).
Căpătând o oarecare faimă, fursecurile au ajuns şi în cofetăriile chic din Paris, inclusiv în cea a lui Louis-Ernest Ladurée. Astăzi, numele morarului devenit proprietar de brutărie şi cofetărie este deja un simbol în lumea gastronomiei franceze şi inseparabil de universul fursecurilor colorate. În cofetăria sa (deschisă încă din 1862), în anii ’30 ai secolului trecut, nepotul său a avut ideea de a lipi două fursecuri cu cremă ganache şi de a le prepara cu diverse arome. Succesul a fost instantaneu, iar în prezent Ladurée este cel mai cunoscut brand de macarons din lume, având buticuri pe toate continentele.
sursa: historia.ro
