* Campania electorală mai are maximum două săptămâni de trăit. Apoi va urma o a doua, adică alte două săptămâni de chin. Nu vă închipuiţi cât de mult îi respect pe candidaţi, mai ales atunci când primesc din partea lor promisiuni imposibil de onorat. Iar eu n-aş dori prea mult în 2014: strâmb din nas la făină, nici ulei nu doresc, ci câteva nuci de cocos, un kilogram de banane şi lămâi (mai ales lămâi, sunt în continuare la preţul benzinei premium), dar şi nişte gem natural, fără conservanţi.
* Apropo de gem. Mă aflam sâmbătă într-o alimentară din oraş, un punct de desfacere al unui cunoscut supermarket. Îl frecventez doar atunci când caut acest produs din prune (şi nu e vorba de ţuică)... Sâmbătă, aşa cum vă spuneam, am luat borcanul, dar şi alte lucruri d-ale gurii, hărnicuţ eram ca Scufiţa Roşie. Ajung la casă, doamna mă salută cu o formulă corporatistă, nici ea nu ştie ce-i iese din cavitatea bucală, apoi, când a pus mâna pe gem, s-a uitat fix în ochii mei pentru a-mi atrage atenţia – vedeţi că borcanul ăsta face 20 de lei. Aşa, şi? Nu înţelegeam unde bate, iar minunata angajată a încercat să-mi explice: ştiţi, sunt unii clienţi care nu-şi dau seama cât face un anumit produs, ajung la casă şi conştientizează că s-au păcălit, apoi sunt nevoiţi să renunţe la produs. Păi, îi răspund, eu chiar îmi doresc gem natural, de aceea am luat borcanul. De fapt, din acest motiv am venit la unitatea dumneavoastră, am adăugat din capul cozii impresionante de la casă. Aaa, cum doriţi, se repliază vânzătoarea, de ca şi cum ar fi trebuit s-o întreb în prealabil ce să-mi iau „pentru de dimineaţă”. Bietul bun gelificat se uita, tremurând, din fundul sacoşei, se ţinea strâns cu eticheta de celelalte cumpărături... Parcă mă implora să nu-l las acolo, probabil nu înţelesese declaraţia de dragoste pe care i-o făcusem indirect în dialogul uşor neconvenţional avut cu madama care-mi citeşte codurile din paporniţă.
* Revin cu solicitarea de la începutul tabletei. Dacă se mai ţin pomenile electorale, eu vreau gem. Şi să fie d-ăsta la 20 de lei, bă, că aţi furat destul din 1990 încoace, deci aveţi de unde să-mi daţi...
