* Debutul Simonei în Singapore, uimitor, admit cu bucurie, l-a făcut pe-un amic să-mi atragă atenţia că m-am grăbit cu prognozele, că am jucat rolul prost al meteorologilor. Ştiţi poezia specialiştilor cu baghetă de lemn: spun mereu că vom avea o vară secetoasă, dar plouă de rupe, apoi că ne va fi dor de zăpadă, dar în realitate abia ne vedem de sub nămeţi. I-am răspuns, fără pic de invidie, că prefer să ajung în situaţia lui Eugen Barbu (a făcut istorie titlul său „M-ai învins, Rodioane!”), decât să fiu un exaltat, fără instrumente, care nu ştie decât „pe ei, pe mama lor”. Aşadar, calcă-mă-n picioare, Simona! Dacă s-ar putea fără tocurile alea cu care te duci la bairam, ţi-aş rămâne recunoscător...
* Mă oblig să uit de politică, cel puţin în campania electorală, însă nu pot trata cu indiferenţă momentele de maximă sensibilitate din branşă. De pildă, afirmaţia ministresei de la Finanţe m-a sedus şi abandonat, m-a copleşit, mi-a stors şi lentilele de contact de lacrimi. Ioana Petrescu, după numele său de fată mare şi tocilară, susţine că o aşteaptă un job în America de 100.000 de dolari, dar ea, nu şi nu, doreşte să rămână printre noi, să ridice România pe culmile... Culmile nu-ştiu-cui, dar cred că e de bine. Dacă Petreasca ar încasa o leafă de opt mii şi ceva de parai pe lună, înseamnă că eu, fără să mă fi anunţat cineva, sunt deja milionar în valută. Ioana, e păcat de tine, fată, du-te şi caută-ţi norocul peste Atlantic, îţi pierzi aiurea timpul cu d-alde românache! Ce naiba, noi suntem atât de fraieri că n-am înţeles de ce, în competenţa care te caracterizează, dădeai ochii peste cap ca păcănelele în celebrul filmuleţ de la Cotroceni. Ăla cu MTO. Du-te, Ioana, du-te!
* De câteva zile fac baie de stenograme. Iarăşi. Vedetele sunt acum Vio Hrebenciuc şi Dănuţ Şova. Îşi spun şi ei lucruri mari, ca-ntre băieţii cărora le-au mijit mustăţile, n-are rost să le mai toc şi eu. Mi-a plăcut, în schimb, comentariul Bunicuţei. Nu se dezminte nici la aproape 100 de ani: „Nu l-aş crede atât de naiv şi de neiniţiat pe Viorel Hrebenciuc să se angajeze cu asemenea chestii.” E un fel de bă, doar v-am zis că lucrurile grele nu se discută la telefon. Pe bune, Nea Nelule, n-ai cu cine, nişte repetenţi. Nu te merită ăştia, bre.
