Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) bună-bună dimineaţa/ fie-ţi, doamna mea, cum atunci, demult, acolo,/ blândă, la cişmea, când lăsai (n-oglinda teicii)/ ochii să te vadă foaie verde frunză verde/ şi nenumărată, când lăsai încet căpruiul/ cel frumos în apă şi se clătina-n clătire,/ gata să înceapă încă o înfăşurare/ şi-o desfăşurare de lumină şi de lacrimi/ tocmai viitoare (!)   (!) gata, mâine (dimineaţă)/ plec... şi sunt acolo ...

În timp ce Neculai Petrache îşi soarbe ultimul elixir mititel şi mă întreabă cum să facem şi cum să dregem pentru a scăpa de bombardierii care-şi lasă decibelii şi resturile anatomice peste tot, unde vrei şi unde nu vrei, eu îmi amintesc... (şi chiar mă condamn pentru lipsă de combativitate)... cât de puţin s-a scris şi se scrie despre alte păsări... şi cât de mult şi serios s-a scris şi se scrie despre ciori. Un studiu recent, realizat pe viu şi pe strada Frunzei, d ...

Sigur că da, axiologic vorbind, pasărea din "Cioara" lui Topârceanu este una completă. Chiar dacă-i banală, nu-şi poate stăpâni infatuarea. Şi, deşi orgoliu-i frizează paroxismul, n-are nici o importanţă în regimul democrat falit. Lăsată liberă în lume, înfumurarea negroidei cu pene poate deveni periculoasă. Deja-i cunoscută şi recunoscută pentru irascibilitatea şi încăpăţânarea sa de bestie cătrănită. Nu mai spunem de agilitatea cu care intră peste tot. Dacă n ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) mireasa mea-i departe și nu știecă și eu sunt departe și nu știucum ne-au bătut la poartă ghioceii –la poarta casei noastre din pustiu (!) (!) mireasa mea s-a dus ca să-mi aducăeternitatea morilor de vânt –când va veni, am s-o aștept în garăși am să-i spun ceva din când în când (!) (!) mireasa mea mă uită și mă doare –am înțeles că vede cum audce fel de lacrimi când pornește moaravor curge de la nor ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" (!) mă duc pe apa sâmbetei...la vale?!mă duc pe apa sâmbetei...la deal?! –minciuni şi baliverne sacrosancte,mire castrat la nuntă, triumfal (!) (!) principii sfinte?...ode imbecile,palavre fonfăite de bigoţi,draci verzi pe ziduri, tartori prin altare,trântori cu mintea-n pungă şi-n chiloţi (!) (!) zece porunci?...scorneli puse pe tablăsă am ce în/călca numaidecât,şi calc încet, smerit...şi toate u ...

Câţiva cioroi (şefii escadrilelor, fiindcă-s mai răi şi mai urâţi) se apropie periculos de vitrinele locaţiei unde mica mea şi mica bibicului Neculai se înmulţesc, se ciocnesc, se scad, se adună, se înţeleg!...Amicul NP îmi face semn şi-şi aduce aminte de filmul "Păsările"! Cică trebuie să luăm măsuri urgente! Cică-i mai bine să părăsim zona! Cică smolitele cu pene nu prea au mamă şi tată...şi-i greu de prevăzut ce se poate întâmpla! Or, mai clar, au şi mamă ...

Sigur că da!... Cu micile din ce în ce mai puţine, eu şi Neculai Petrache ne dăm cu părerea despre ciorile care tocmai diametrează seninul cerului şi vântură văzduhul pe axa Moscova - Toflea şi pe axa Paris - Cotul Pisicii. Cra/cra(ul) miilor de puncte negre cu aripi sfredeleşte atmosfera şi bietele timpane omeneşti într-un ritm spăimântător ca număr de bucăţi pe cap de locuitor şi ca număr de decibeli pe secundă. Cioroi şi cioroaice, ca nişte straşnice turboreactoare ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Înţeleg foarte bine vorba eicând îmi spune că trebuie să ajung repedeunde cerul se face totuna cu pământul,numai că sunt despărţite de-o lespede!Înţeleg foarte bine vorba eicând îmi spune că trebuie să ajung încetunde curcubeu-i cărare între una şi alta,între unu şi altul, între un regret şi alt regret!Înţeleg foarte bine tăcerea eicând aude şi vede cum o fac pe deşteptulşi cred numai şi numai în deşertă ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Doamnelor şi domnilor, luaţi loc şi staţi jos!din clipă în clipă, trebuie să apară actorii -o să fie frumos, o să fie foarte frumos,o să vedeţi cea mai scurtă piesă de teatru,cea mai tristă şi cea mai clară piesă de teatru,o să plângeţi cum n-aţi plâns niciodată,o să râdeţi cum n-aţi râs niciodată,o să aflaţi că unu supra unu egal patru supra patru!Sigur că da!... sigur că da!... iau loc şi stau jos!din cl ...

Mai cerem câte una mică "pe ierbar", mai ciocnim o dată... şi Neculai îşi aminteşte salcâmul de peste drum, salcâmul acela uscat, uriaş, în crengile căruia veneau şi se aşezau şi discutau şi dormeau şi se trezeau milioane şi milioane de ciori. Îşi aminteşte episodul acela tragicomic, din iarna când salcâmul celebru nu era tăiat... când a fost ocupat de-un desant nimicitor de ciori contemporane cu Gheorghe Basta (cică)... şi, din cauza celui mai frumos ger de pe strada ...