Într-unul din supermarketurile gălăţene, funcţionează de mai multă vreme un “utilaj” pentru stors citrice. L-am denumit astfel pentru a nu se crea confuzie cu un storcător de fructe precum cel din dotarea bucătăriilor de acasă. Este un ditamai echipamentul automatizat care poate stoarce într-o zi sute de kilograme de portocale pentru a produce suc proaspăt şi „sănătos”, comercializat în mici pet-uri păstrate în gheaţă mărunţită.
La prima vedere, pare totul în regulă, iar nectarul „instant” este incomparabil mai tentant decât cel comercializat în cutii din carton, cu termen de valabilitate de doi ani. Doar la prima vedere, pentru că, dacă te uiţi mai atent, chiar şi dacă eşti un consumator neavizat, poţi remarca faptul că, printre portocalele din coşul care alimentează utilajul, unele sunt stricate, mucegăite şi, cel mai grav, necurăţate de chimicalele cu care sunt tratate (pentru reducerea gradului de perisabilitate). Ceea ce înseamnă că părinţii care scot din buzunar o sumă bunicică pentru echivalentul unei căni cu suc le cumpără copiilor o zeamă dăunătoare.
Mai mult ca sigur că oricine citeşte aceste rânduri va fi auzit vreodată că, înainte de a fi consumate cu tot cu coajă, fructele trebuie temeinic spălate. Şi vorbim despre curăţarea fructelor de depunerile de praf, de microorganismele din mediul ambiant şi de chimicalele cu care au fost tratate împotriva dăunătorilor, chimicale în doză nu foarte mare graţie apei de ploaie. Acidă… (sic!).
În sucul preparat la supermarket din fructe nespălate se regăsesc nu doar praful şi tratamentele împotriva dăunătorilor, ci şi substanţele pesticide în care au fost scufundate citricele înainte de a ajunge în lădiţe sau plase. Pe fructe există un film lipicios despre care specialişti din cadrul Facultăţii de Chimie Alimentară a Universităţii „Dunărea de Jos” şi din cadrul Institutului de Igienă a Alimentaţiei din Bucureşti au afirmat în repetate rânduri că, ingerat odată cu coaja citricelor, este nociv.
Şi Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor avertizează gospodinele care, pentru a da aromă prăjiturilor, utilizează coaja rasă de portocală sau lămâie în amestec cu zahar, că substanţele antifungice (pesticide împotriva mucegaiului) cu care au fost tratate fructele ajung direct în preparatele consumate şi există riscul unor intoxicaţii sau alergii. Ca efecte imediate, căci, pe termen lung, se poate vorbi şi despre efecte mult mai grave.
Substanţele fungicide de pe suprafaţa fructelor nu au miros şi nu pot fi detectate. Un indiciu al prezenţei acestora ar putea fi acela că, din cauza peliculei protectoare pe care o formează, fructele sunt inodore. Nu mai au nici urmă din parfumul caracteristic. Şi uneori, aceeaşi peliculă este lipicioasă şi conferă fructelor un luciu neobişnuit.
Nostalgia adevăratelor fructe sănătoase
Persoanele a căror vârstă numără câteva decenii îşi vor aminti probabil de portocalele „de altă dată”, care, deşi se găseau rar pe piaţă, erau învelite (fiecare) într-o hârtie specială, iar scoase din ambalajul foşnitor parfumau „toată casa”. Nici vorbă de pesticide.
Erau adevăratele fructe sănătoase. Pe atunci însă şi profiturile exportatorilor şi importatorilor erau mai mici din cauza perisabilităţii „normale” a fructelor.
Specialistul în nutriţie, prof. dr. Sebastian Dumitrache, cercetător la Institutul de Sănătate Publică, afirmă că, în urmă cu 15 ani, producătorii de citrice nu aveau voie să stropească fructele cu substanţe fungicide. „Supermarketurile şi angrosiştii ar trebui să le ceară importatorilor să aducă fructe netratate, dar asta ar însemna să rişte pierderi provocate de deprecierea mărfii nevândute“, crede specialistul nutriţionist.
El a adăugat că putem avea încredere în fructele ambalate în ladiţe şi învelite în hârtii speciale. „În cazul acestora, substanţele fungicide sunt impregnate în hârtia cu care sunt învelite şi nu în coajă. Fructele nu mucegăiesc, iar marele avantaj este acela că substanţele nocive nu pătrund în coajă. Dacă sunt spălate, aceste fructe pot fi consumate fără a se înlătura coaja” a explicat profesorul universitar.
Sunt mai scumpe, dar sănătatea noastră şi mai ales a copiilor este nepreţuită!
E-uri periculoase
Una dintre numeroasele substanţe fungicide care se regăsesc pe coaja citricelor este E 230 (difenilfenol), pesticid care împiedică dezvoltarea mucegaiurilor. Se recomandă spălarea mâinilor după decojirea fructelor tratate cu E 230. Testele de laborator au demonstrat că acesta poate provoca nu doar reacţii alergice, ci şi hemoragii interne.
De asemenea, E 231 Ortofenilfenol, conservant de suprafaţă, poate produce alergii la contactul cu pielea, îndeosebi la copii. Doza maximă admisă este de 0,2 mg / kg corp. E 233 Tiabendazol - fungicid utilizat pentru suprafaţa fructelor, de asemenea. Doza maximă admisă este de 0,1 mg / kg corp.
Cele trei substanţe au fost interzise în SUA şi în Australia. De asemenea, autorităţile din cele două ţări au în vedere interzicerea utilizării şi altor fungicide de suprafaţă precum: Bromazil, Deccozil, Fungaflor, Freshgard, Imazalil şi Fungazil, din cauza potenţialului carcinogen (cancerigen) al acestor compuşi.
Sunt informaţii publicate de un grup de cercetători de la Universitatea din Wageningen, Olanda, în colaborare cu cadre didactice ale Facultăţii de Chimie Alimentară din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos”.
