- Două gălăţence au retrăit alături de noi momentele unice de a aduce pe lume copiii într-o cadă plină cu apă
Naşterea unui copil este cel mai important eveniment din viaţa unei femei. De teama durerilor facerii, cele mai multe gălăţence aleg să facă cezariană, unul din doi copii fiind născut prin această metodă. Există însă specialişti care propovăduiesc reîntoarcerea la naşterile naturale, durerea şi stresul fiind diminuate prin diferite metode: naştere subacvatică, naştere sub hipnoză sau chiar naşterea acasă. Dintre aceste procedee, cel care a prins cel mai mult pare să fie naşterea sub apă. Două mămici din Galaţi care au experimentat aşa ceva ne-au povestit cu plăcere despre aceste momente unice.
„Am născut într-o totală euforie”
Alina Munteanu este medic stomatolog şi are un băieţel de doi ani şi o lună pe nume Matei, pe care l-a născut sub apă. Este perfect sănătos şi îi place la nebunie să înoate. Deja se comportă în apă ca un peştişor.
„Am ales să nasc sub apă la o clinică privată, deoarece niciun medic din Galaţi nu a vrut să-şi asume răspunderea de a mă asista la o naştere naturală, eu având glaucom. Am aflat că, la naşterea subacvatică, travaliul este mai scurt şi durerile pot fi controlate, astfel încât să nu depun un efort prea mare. Eram deja în luna a opta când am luat această decizie şi am fost foarte inspirată”, povesteşte mămica lui Matei.
Am stat de vorbă cu multe femei despre naşterea lor, dar niciuna nu a pregetat să recunoască ceea ce e normal: a avut dureri. Mai mari sau suportabile. Alina Munteanu mă uimeşte spunându-mi că naşterea copilului ei a decurs într-o totală stare de euforie. „N-am luat nimic. Nici măcar analgezice. Eram fericită că în sfârşit îmi voi putea vedea puiuţul şi nerăbdarea mea s-a transmis şi la el. În jumătate de oră am născut. Într-o cadă cu apă la temperatura corpului, cu soţul meu lângă mine, ţinându-mă în braţe şi tot şoptindu-mi încurajări la ureche. Totul a fost atât de calm şi atât de senin, asistentele şi doctorii vorbeau în şoaptă şi numai strictul necesar. După ce a ieşit mi l-au pus pe burtică, deoarece e important ca în primele momente de viaţă bebeluşul s-o simtă aproape pe mama. L-au lăsat să-şi revină un pic şi abia apoi i-au tăiat cordonul ombilical. Apoi am fost ajutată să ies din apă, iar copilul a fost dus alături pentru îngrijiri. Mi-am revenit foarte repede. Am fost în stare să umblu imediat pe propriile picioare. Moaşele m-au dat dispărută. M-am dat jos de pe masă şi m-am dus acolo unde asistentele de la neonatologie îl curăţau şi îi aspirau căile respiratorii. Nu mă puteam dezlipi de el, aşa că am fost nespus de bucuroasă, când la jumătate de oră mi l-au şi adus să-l pun la sân”, îşi aminteşte cu seninătate interlocutoarea noastră.
A fost ca-n concediu
Alina Munteanu recunoaşte că un rol important în naşterea fără dureri l-au avut sfaturile pe care le-a primit de la asistenta educator Lamaze, în cele câteva zile în care a stat în clinica privată şi a învăţat cum să respire, cum să-şi stăpânească emoţiile negative şi cum să le amplifice pe cele pozitive în folosul ei şi al propriului copil. A fost perfect echilibrată spiritual şi a descoperit că miracolul naşterilor fără dureri chiar există, nu e doar o teorie. „A fost ca-n concediu. Şi acum îmi amintesc de marea pe care o vedeam dimineaţa pe fereastră, de soţul meu care a fost primul care a schimbat pamperşii copilului, de cât de încântaţi eram amândoi. Ca şi cum s-ar fi molipsit de toate acestea încă din primele zile de viaţă şi Matei, deşi este un năstruşnic, are un psihic foarte echilibrat şi e foarte sănătos”, mai mărturiseşte medicul stomatolog.
Mărturisiri sub hipnoză
Tot Matei îl cheamă şi pe piticul de un an şi jumătate, născut de cea de-a doua gălăţeancă venită să ne povestească despre experienţa ei - Ina Gheorghe. Aceasta susţine că, deşi nu visa vreodată că-şi va permite financiar să apeleze la această metodă de a naşte, îşi dorea în străfundul inimii să aducă pe lume copilul într-un mediu cald şi calm, unde personalul medical să se poarte cu grijă maximă cu boţul de carne care dă piept cu o lume atât de mare şi de necunoscută. Citise o carte scrisă de un medic care obţinuse sub hipnoză mărturisiri ale unor oameni cărora li s-a cerut să-şi amintească primele clipe de viaţă: „David Chamberlain, psiholog, fost preşedinte al Asociaţiei Prenatale şi Perinatale de Psihologie şi Sănătate din America a scris despre „Mintea noului născut”. În cartea sa vorbea de traumele pe care le-au căpătat la naştere mulţi oameni, când au simţit că au fost trataţi cu ostilitate. Îşi aminteau că au fost ţinuţi cu capul în jos, că au fost bătuţi la fund ca să respire şi că era foarte frig şi prea multă lumină”, ne explică Ina Gheorghe. Aceasta susţine că, citind cartea, a înţeles că naşterea sub apă nu este un moft, este o modalitate ca puiul de om să-şi facă intrarea în viaţă în cele mai bune condiţii pentru el. „Iese din mediul lichidului amniotic în cel acvatic, care e asemănător. Temperatura e aceeaşi cu cea a corpului mamei. Oamenii se poartă cu grijă, nu aşa cum se întâmplă în maternităţile noastre, unde se strigă la mamă şi personalul dă dovadă de mai puţină delicateţe”, povesteşte femeia.
"Mi-au pus un diagnostic greşit”
Cu toate acestea, nu cărţile şi nici condiţiile precare experimentate la prima naştere - cea a fetiţei - nu au atârnat în balanţă atât de greu ca experienţa neplăcută pe care a avut-o cu medicul care-i supraveghea la cabinetul particular evoluţia sarcinii. „Mi-a pus un diagnostic greşit, fără să fi fost sigură de acest lucru şi fără să se gândească ce efect devastator au avut asupra mea vorbele ei. Mi-a spus că a văzut la ecograf că bebeluşul meu ar avea hidrocefalie. Am fost disperată o săptămână, până când o prietenă de-a mea care născuse la o clinică privată m-a trimis acolo, spunându-mi că nu strică o a doua părere, mai ales că au nişte diagnosticieni foarte buni. M-au liniştit. Copilul nu avea nimic. Mi-au explicat în amănunt cum ar fi trebuit să arate craniul fătului dacă ar fi fost adevărat că are hidrocefalie. Aşa m-am decis să apelez la serviciile clinicii în continuare şi am optat pentru naşterea în apă. Vreau să mai precizez că de la doctorul la care am fost la cabinet câteva luni la rând nu am primit asigurarea că mă va asista la naştere naturală, nici când i-am promis că voi plăti cât pentru o cezariană”, ne explică mămica.
„Faci credit pentru mobilă, iar pentru copilul tău, nu?”
Recunoaşte că nu i-a fost uşor să plătească cei 1.000 de euro cât au costat cele şapte zile de stat în clinică, însă nu regretă. „Mulţi cred că optăm pentru naşterea în apă doar de fiţe. Nu e aşa. M-am informat şi ca tot păţitul am devenit pricepută. Nu mi-am permis să dau fără eforturi banii, dar, dacă pentru copilul tău nu faci asta, ce merită mai mult pe lume? Faci credit pentru mobilă, iar pentru copilul tău, nu?”, se întreabă retoric mămica.
