* În 1932, presa americană o numea "Regina aerului" * Astăzi, puţini mai ştiu că o gălăţeancă şi-a dăruit viaţa pentru a aduce glorie României
"Viaţa mea nu înseamnă nimic dacă o ţin pentru mine. Viaţa mea o dăruiesc ţării. Dar vreau să i-o dăruiesc frumoasă şi încărcată de glorie”, declara, în decembrie 1931, Smaranda Brăescu, la plecarea în SUA, unde îşi propusese să doboare recordul mondial la paraşutism. "Nu mă voi întoarce decât biruitoare, pentru că eu cred în steaua mea", mai spunea românca, născută pe meleagurile Covurluiului, pe care presa americană a numit-o „Regina aerului”.
Record mondial, în 1932
Născută pe 21 mai 1897, în satul Hănţeşti, comuna Buciumeni (d. 2 februarie 1948, Cluj), Smaranda Brăescu a fost prima femeie paraşutist din România şi printre cele dintâi din lume. În 1931, a efectuat un salt de la 6.000 m (fără mască de oxigen), cu care a doborât recordul mondial feminin. Pentru această performanţă, a fost decorată cu Crucea de Aur a Ordinului Virtutea Aeronautică. Iar în 1932, cu saltul de la 7.233 m, realizat la Sacramento, SUA, a bătut recordul mondial deţinut de un american.
Primul salt, la Berlin
În vara anului 1928, la invitaţia inginerului german Otto Heinecke, a plecat la Berlin pentru a urma cursuri de paraşutism. Acolo a executat primul său salt, de la 600 de metri, simţindu-se, "ca un copil căruia i-a reuşit o ştrengărie", după cum avea să mărturisească. În 1934, a urmat cursuri de pilotaj la şcoala Curtiss Weight, din Valley Stream, New York, obţinând brevetul de pilot civil. A devenit astfel prima femeie din Europa brevetată ca pilot al SUA. La 27 aprilie 1936, la bordul avionului personal (pe care îl cumpărase prin chetă publică), a traversat Munţii Iugoslaviei, o zonă extrem de turbulentă. La 19 mai 1936, la patru ani de la obţinerea recordului mondial, a făcut, la bordul avionului său, un raid de 1.100 km, în linie dreaptă, pe deasupra Mării Mediterane, de la Roma la Tripoli, în premieră mondială.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost pilot în „Escadrila Albă” de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit şi apoi pe frontul de Vest, în cadrul escadrilei nr. 13, în Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia, fiind decorată cu crucea „Regina Maria”, clasa III, în 1943.
A purtat cu mândrie costumul popular românesc
La Casa Colecţiilor (pe strada Eroilor, colţ cu Traian) este deschisă expoziţia „Smaranda Brăescu - Regina aerului”, care cuprinde fotografii cu şi despre curajoasa româncă, precum şi obiecte care i-au aparţinut paraşutistei. „Alături de medaliile şi decoraţiile primite de-a lungul carierei, este expus şi costumul popular care a făcut înconjurul lumii, fiind purtat cu mândrie de Smaranda Brăescu la majoritatea evenimentelor la care a participat”, declară muzeografa Magda Tuluş, cea care le este ghid vizitatorilor. "Avem expusă şi o paraşută adevărată, pentru ca vizitatorii să îşi dea seama cât era de greu pentru o femeie mignonă să poarte în spate o greutate de 30-40 de kg", mai spune muzeografa, adăugând: "Smaranda, sau Măndiţa, cum îi spuneau cei apropiaţi, era o femeie retrasă, timidă, dar care făcea totul cu pasiune. Şi avea o credinţă în Dumnezeu foarte puternică, pe care a purtat-o în suflet până la sfârşitul vieţii".
A fost înmormântată sub un nume fals
Smaranda Brăescu a protestat împotriva falsificării alegerilor din noiembrie 1946, semnând, alături de alte personalităţi, un memoriu prezentat Comisiei Aliate de Control. Acesta a ajuns în posesia delegaţiei sovietice, iar Smaranda Brăescu a fost condamnată, în contumacie, la doi ani de închisoare. Fusese acuzată că nu „a demascat” grupările opozante regimului comunist (Haiducii lui Avram Iancu, Mişcarea pentru Libertate şi Sumanele Negre) şi că a semnat, alături de alte 11 personalităţi, memoriul prin care dezvăluia falsificarea alegerilor.
"Avusesem fericirea să o văd, în anii şcolii primare, în satul meu natal", povesteşte gen. (r) Neculai Staicu Buciumeni, în cartea sa "Anii de glorie ai Smarandei Brăescu": "Era o fiinţă modestă. Avea un chip blajin, ca de sfântă. Auzisem despre epocalele ei realizări. Mai târziu, timp de zece ani încheiaţi - între 1934-1945 - am mers pe urmele Smarandei Brăescu, perioadă în care am stat de vorbă sau am purtat corespondenţă cu rudele sale în viaţă, cu aviatori şi paraşutişti care îşi aminteau cu drag de ea. După ce am colindat ţara în lung şi în lat, păşind pe urmele sale în curs de dispariţie, am reuşit ca, în ziua de 25 noiembrie 1994, să aprind o lumânare la cimitirul din Cluj, acolo unde a fost înmormântată sub un nume de împrumut, Maria Popescu", scrie generaul Staicu-Buciumeni în cartea sa.
Citindu-i biografia, nu poţi să nu rămâi mut de admiraţie pentru curajul acestei femei, micuţe de statură, însă cu un curaj uriaş, care a făcut pentru România ceea ce puţini, de-a lungul istoriei, au reuşit să facă. Numele său a fost dat până acum, cu ocazia Memorialului "Ordinul Smaranda", Batalionului de Paraşutişti (Bacău), Aeroclubului Oradea, unei străzi din Bucureşti, unei aeronave Tarom, iar la Muzeul Aviaţiei din Bucureşti îi este dedicat un mic stand: foarte puţin, în comparaţie cu gloria pe care ea a adus-o ţării noastre.
