Sute de persoane din Galaţi ajung să trăiască singure la bătrâneţe, din diferite motive. Fie au fost părăsite de familie, fie Cel de Sus a decis să-i ia la Ceruri pe cei dragi. Cu o pensie amărâtă şi incapabili să se mai îngrijească, soarta îi conduce spre centrele de bătrâni din oraş.
Este şi cazul doamnei Maria Dorin, în vârstă de 74 de ani. De mai bine de un deceniu casa ei poartă numele Căminul pentru Persoane Vârstnice „Ştefan cel Mare şi Sfânt” Galaţi. În ciuda greutăţilor vieţii, care au început încă din tinereţe, ea emană multă lumină şi emoţie, prin felul de a vorbi şi de a se purta.
Din Constanţa, la Galaţi
Este din Mangalia, dar în 1983 a venit la Galaţi, împreună cu băiatul său, în speranţa că vor avea un trai mai bun aici. Soţ nu are, pentru că s-a despărţit de el pe când avea 27 de ani. De atunci nu a mai vrut să-şi refacă viaţa alături de un alt bărbat. „Dacă nu ai un om care să-ţi fie drag şi să te iubească de prima dată, după nu mai e aceeaşi încredere şi nici dorinţă să mai cunoşti pe cineva”, îşi explică doamna Dorin alegerea de viaţă. Acum a rămas singură pe lume.
A ajuns la cămin după ce, acum 12 ani, băiatul ei a murit de insuficienţă cardiacă şi dublă pneumonie, la vârsta de 34 de ani. „Nu am ştiut că este bolnav. Am suferit un şoc puternic când a murit. M-a lăsat singură în oraşul ăsta”, spune, amărâtă, bătrâna.
Pe gânduri, adaugă: „Chiar dacă el a murit, eu am rămas aici, în Galaţi. Nu m-am mai întors în Mangalia, nu mai avem puterea necesară. Chiar dacă nu pot să mă duc la el la cimitir, mă leagă ceva de Galaţi. Tatăl meu era de aici, din Vlădeşti, dar nu m-am învrednicit să mă duc să văd locul unde a trăit. Nu m-a interesat, că nu a fost un om special, care să aibă grijă de noi, de soţie”.
De 11 ani, doarme în acelaşi pat din cămin
Necazurile femeii au continuat după moartea singurului copil. Cum a rămas fără venit, ea s-a interesat de căminele de bătrâni din oraş, unde să poată locui. „Băiatul meu a murit în 2002. Timp de aproape un an de zile am stat la adăpostul din Ţiglina, unde a fost Spitalul de copii înainte. Acolo mi s-a descoperit un chist la sânul stâng. Sunt operată de aproape cinci ani de zile, Îi mulţumesc lui Dumnezeu că-mi dă sănătate în continuare. După, de pe data de 4 decembrie şi până în prezent, sunt la căminul acesta de bătrâni. De 11 ani sunt în acelaşi salon, dorm în acelaşi pat. Aici e casa mea”, povesteşte Maria Dorin.
La fel ca la orice început, într-un loc necunoscut, acomodarea este grea. Dar doamna Dorin a avut puterea să treacă peste orice obstacol. Ba chiar le-a depăşit cu bine şi a reuşit să-şi păstreze aceleaşi principii de viaţă. „Mie-mi place dreptatea. Nu-mi place să fiu călcată în picioare. Vreau să fiu respectată, aşa cum şi eu respect, la rândul meu, pe toţi cei din jur. Nu mi-am făcut prieteni aici, pentru că, dacă îţi faci prieteni, ei îţi vor deveni duşmani. Tocmai din cauza unei prietenii m-am despărţit de soţul meu”, ne-a spus femeia.
S-a obişnuit cu aceiaşi oameni în jur, în saloanele îmbătrânite şi ele. La întrebarea „Vă simţiţi singură?” ne-a răspuns repede: „Nu”. „Aici e casa mea, mă simt foarte bine aici. Suntem o familie numeroasă şi încercăm să ne înţelegem mereu între noi. Chiar dacă nu vreau să leg prietenii, îmi place să vorbesc cu toţi cei din jur, să ne povestim unul altuia problemele, lucrurile uzuale”, explică bătrâna.
„Cu 350 de lei pensie eu sunt mulţumită”
Doamna Maria ne-a spus că, în Mangalia, a lucrat ca ţesător, la Unitatea de Prestat Produse Industriale. „Iarna lucram la covoare, într-un depozit acoperit, iar vara eram trimisă la spălătorie. Am lucrat acolo timp de 10 ani, cinci luni şi 30 de zile”, explică femeia, amintindu-şi că atât scrie pe cartea de muncă. Atunci îi vine în minte şi momentul în care şi-a văzut pentru prima dată acest document.
„Eu mi-am luat toate actele din Mangalia, dar după ceva timp m-am gândit ce mă fac eu, când o fi să ies la pensie. Când am venit aici la cămin, am dat de o doamnă foarte preocupată de noi, un asistent social de exemplu. Ea m-a ajutat să primesc pensie de la stat. Într-o dimineaţă, când stăteam la masă, vine ea şi-mi spune <Mama Dorin, faci cinste?>. <Dacă am pentru ce şi cu ce, fac. Dar de ce?> întreb eu. Şi mi-a arătat atunci cartea de muncă şi cu decizia mea pentru pensie. M-am bucurat enorm. Din 2007 mi-a făcut actele pentru pensie. Am 350 de lei, dar eu sunt mulţumită. 60 la sută din pensie o dau aici şi din restul îmi place să-mi mai cumpăr câte ceva de îmbrăcat, îmi mai iau bilete să joc la Bingo. Acum, de exemplu, aş vrea să-mi cumpăr un capoţel nou, să-l port de sărbători”, povesteşte bătrânica.
Respectată de cei din jur
Datorită felului ei de a fi, Maria Dorin este foarte apreciată de cei din jur, în special de angajaţii căminului, care o consideră „şefa” (în sensul bun al cuvântului) tuturor asistaţilor de acolo. „Cheia de la centrală o am la mine, tot eu păstrez cheia de la sala de mese tot la mine rămâne peste noapte. Fetele astea, angajatele, când au nevoie de un schimb de bani, de ceva, apelează la mine. Mă simt bine, mă simt importantă aici, pentru că ştiu că sunt utilă şi cineva se bazează pe mine. Şi când se mai ceartă alţi colegi de la cămin, tot pe mine mă cheamă să intervin”, spune, mândră, Maria Dorin.
Citeşte şi: Connect-r va CONCERTA la Galaţi, în cadrul unui eveniment CARITABIL
