* Interviu cu medicul pneumolog Marta Lefter, despre boala transmisibilă care în 2015 a devenit cea mai mortală de pe glob: tuberculoza
Tuberculoza este astăzi o boală care poate fi prevenită şi tratată. Cu toate acestea, ultimele date ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii ne arată că TBC-ul a devenit, în 2015, cea mai mortală boală transmisibilă de pe glob, afecţiunea curmând anual mai multe vieţi chiar şi decât HIV-SIDA. Cum primul tratament cu adevărat eficient împotriva tuberculozei a apărut încă de la jumătatea secolului trecut, rămâne întrebarea: de ce este încă TBC-ul o boală de temut? Încercăm să dăm un răspuns acestei întrebări cu ajutorul Martei Lefter, medic specialist pneumolog.
- Până în urmă cu mai puţin de un secol, tuberculoza era o boală incurabilă, în majoritatea cazurilor. Lucrurile s-au schimbat, între timp. Totuşi, de ce este atât de greu de controlat şi eradicat această afecţiune?
- Cauzele care determină o creştere a incidenţei TB pe plan mondial sunt mărirea numărului de imigranţi din ţările unde tuberculoza este endemică, infecţia HIV-SIDA şi apariţia tulpinilor de bacil rezistente la tuberculostatice (medicamente folosite pentru tratamentul tuberculozei - n.r.). La acestea se adaugă suprapopularea, condiţiile socio-economice şi educaţionale scăzute, precum şi lipsa sau accesul dificil la serviciile de sănătate.
- Care este situaţia întâlnită în judeţul Galaţi?
- Bineînţeles, cauzele diferă de la o regiune la alta. Referindu-ne strict la arealul delimitat de judeţul Galaţi, nivelul socio-economic scăzut face ca tuberculoza să fie încă o provocare, atât pentru noi, angajaţii din sistemul medical, cât şi pentru comunitate, per ansamblu. Ratele tot mai crescute ale şomajului contribuie la menţinerea unei incidenţe ridicate a acestei boli infecţioase. De regulă, avem de-a face cu o combinaţie de factori care merg mână în mână. Vorbim atât despre sărărie, cât şi despre alcoolism şi obiceiul de a fuma. Toate acestea, la care se adaugă şi o alimentaţie insuficientă, duc la scăderea imunităţii organismului, fapt ce favorizează apariţia TB.
- Este şi o problemă de educaţie, în ultimă instanţă. Putem schiţa un portret al bolnavului de tuberculoză?
- Cum am spus, sărăcia este unul dintre factorii favorizanţi. Nu toţi pacienţii pe care îi tratăm provin însă din mediile sociale defavorizate. Am tratat profesori şi medici, spre exemplu. În anumite condiţii, oricine poate dezvolta boala. În general, am constatat o frică a celor asupra cărora suspectăm o apariţie a bolii. Este o frică combinată cu încăpăţânarea de a nu veni la medic pentru a primi diagnosticul şi tratamentul corespunzător.
- Ce se întâmplă în aceste cazuri?
- Mai grav este însă că încăpăţânarea lor este una egoistă, din moment ce un bolnav netratat şi nesupravegheat nu doar că îşi agravează condiţia, dar le poate îmbolnăvi şi pe persoanele cu care intră în contact. Astfel, numărul cazurilor se perpetuează, de la an la an. Am avut în urmă cu câteva săptămâni un pacient care a refuzat să primească tratamentul şi să rămână internat, cu toate că am ajuns să îl implorăm. A ieşit pe poarta spitalului, s-a urcat într-un microbuz şi, dacă a tuşit o singură dată, a răspândit deja bacilul.
- Cât i-ar costa să urmeze tratamentul necesar?
- Tocmai aici este problema, că unii bolnavi nu au răbdarea să urmeze tratamentul în întregime, deşi acesta este gratuit. Mai mult, nici investigaţiile nu costă nimic. Este adevărat că terapia durează, în medie, şase luni. În cazul în care nu este urmată însă în întregime, ne confruntăm cu pericolul dezvoltării tuberculozei rezistente la medicamente (TB-MDR). Iar aici lucrurile se complică, deoarece tratamentul durează mult mai mult, este foarte costisitor şi, în acelaşi timp, mai greu de suportat de către bolnav.
- În ciuda acestor impedimente, ce progrese au fost făcute la Galaţi, în ultimii ani, în ceea ce priveşte controlul TB?
- Monitorizarea mult mai atentă a cazurilor şi îmbunătăţirea metodelor de diagnostic au permis identificarea mai rapidă a pacienţilor cu tuberculoză şi mai ales a celor cu mutidrog-rezistenţă. Laboratorul de Bacteriologie al Unităţii Judeţene de Management al Tuberculozei a fost dotat de curând cu aparatură de ultimă generaţie care permite confirmarea mai rapidă a cazurilor de MDR, reducând astfel timpul scurs până la iniţierea tratamentului.
- Ca urmare, sunteţi încrezătoare că situaţia se va îmbunătăţi în următorii ani?
- Colaborarea specialiştilor în sănătate cu autorităţile, educaţia populaţiei la care se adaugă apariţia noilor metode de diagnostic şi a schemelor terapeutice avansate oferă premizele unui control mai bun al bolii. Oamenii trebuie să înţeleagă că această boală ucide, în absenţa tratamentului corespunzător. Dispariţia “fricii de tuberculoză” şi prezentarea cât mai rapidă la medic vor ajuta la controlul acestei afecţiuni.
Cine este dr. Marta Lefter
Născută la 7 septembrie 1976, la Galaţi, Marta Lefter a urmat Liceul Sanitar din Galaţi, între anii 1990 şi 1994. În 2002 a absolvit Facultatea de Medicină Generală din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie "Grigore T. Popa" Iaşi. Şase ani mai târziu a obţinut specialitatea în medicină de familie, iar în 2013 a devenit medic primar în aceeaşi specializare. În 2014, după urmarea unui al doilea rezidenţiat, a devenit medic specialist pneumolog. De la sfârşitul lui 2014 ocupă şi funcţia de coordonator tehnic pentru judeţul Galaţi al Programului Naţional de Control al Tuberculozei.
Foto Remus Basalic
