Şi-au făcut apariţia în ultimele săptămâni chiar şi conspiraţioniştii zglobii - îi ştiţi bine, cei care înfloresc precum trandafirii moldoveneşti pe grătar - care susţin că guvernul Cioloş va fi înlăturat de laptele stricat din pungi, aşa cum liota pesedistă a plecat în urma flăcărilor din Clubul Colectiv. Până unde merge nebunia unora şi de ce bagaj de imaginaţie este nevoie pentru a justifica o argumentaţie de acest gen? Am senzaţia că doar Sabin Egipteanul, boierul din Ermopolis, ar putea să ne ajute să înţelegem misterele bacteriilor din stomac şi tainele de nepătruns ale cornurilor de la micul dejun.
Lăsând gluma la o parte, cred că se întinde pelteaua deja mai mult decât trebuie şi, odată cu ea, nervii zecilor de mii de părinţi din toată ţara. Brânzica, iaurţelul, lăpticul şi cornuleţele, aceste inofensive diminutive, s-au transformat în bombe cu ceas care stau gata să explodeze. Coşmarul copiilor morţi până acum, cazurile grave din Piteşti, Galaţi, Braşov şi Cluj nu sunt suficiente pentru a pune pe picioare un sistem eficient de prevenire la nivel naţional? Avem nevoie de coloane de salvări pentru a ni se ridica părul de pe mâini, de copii urlând de durere în clasă şi de părinţi care fug bezmetici pe străzi, neştiind ce să facă? Sau mai aşteptăm o perioadă până când salvările vor fi înlocuite de dricurile pompelor funebre? Am înnebunit cu toţii, confundăm riscul la care sunt expuşi copiii cu alba-neagra din piaţă? Cât timp vom mai lăsa pe mâna unor diletanţi alimentele pe care elevii le consumă, cine monitorizează şi cine garantează că totul merge ”ceas” de la ugerul vacii până când laptele curge în paharul de pe masă? Cine priveşte cu atenţie contractele cu furnizorii şi prelungirea acestora?
Desigur că sunt întrebări la care, ca de obicei, nu va răspunde nimeni. Şi ştiţi de ce? Este extrem de simplu: ne mai vânzolim câteva zile, copilul nu va mai face moale la WC şi totul va părea că intră în normal. La nivel de primării şi consilii judeţene se va scoate batista din buzunar şi se va pune pe ţambal, să nu care cumva să existe probleme în campania electorală, procurorii vor simula şi ei interesul, iar inspectorii Sanepidului vor face tot posibilul ca populaţia să se calmeze. Întrebarea mea este alta: în ce bocanci dorm părinţii copiilor? Vreau să ştiu dacă asociaţiile de părinţi s-au reunit pentru a depune o plângere la Poliţie sau Parchet, aş dori să văd un sentiment real de preocupare tradus într-o acţiune concretă pentru a şti cine poartă răspunderea celor întâmplate. Cunosc gogoşile cu sesizarea ”in rem” şi ştim cu toţii din experienţa anilor trecuţi că tăcerea autorităţilor este sublimă şi omniprezentă, de accea mă macină curiozitatea acum şi aştept ca familiile direct afectate să acţioneze. Ce mai trebuie să se întâmple ca să le putem oferi copiilor condiţii sigure: câteva autocare răsturnate pe Transfăgărăşan, un profesor dement cu o drujbă în mână, viol în grup pe catedră?
Ştiu, sunt paranoic şi mă veţi acuza de macularea imaginii unui sistem ce încearcă din toate puterile să-şi facă treaba. Sunt de acord, poate că şi de aceea plusez uneori. Dar nimic nu este mai important ca integritatea unor minori, iar cei ce continuă să fie pasivi în aceste momente îmbracă înconştient costumul unui potenţial asasin în serie.
Vă reamintim că "Viaţa liberă" găzduiește, săptămânal, cele mai interesante opinii şi atitudini despre Galaţi. Cu intenția să realizăm o radiografie a societăţii civile, în care să se regăsească aspiraţiile fiecărui gălăţean care are ceva de spus, vă invităm - dacă doriți să vă implicați şi considerați că puteți ajuta cu idei şi propuneri concrete la schimbarea în bine a oraşului - să trimiteți texte pe adresa de mail a ziarului, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
