Despre Mata Hari, cea mai faimoasă spioană din lume s-a spus că şi-ar fi folosit frumuseţea seducătoare pentru a obţine secrete strategice de la bărbaţi. Viaţa lui Mata Hari a pendulat între dansatoare exotică, curtezană şi spioană. Dincolo de imaginea unui erotism exotic, femeia din spatele acestui nume de scenă a avut întotdeauna ceva de ascuns.
Viaţă de lux… şi nu prea
Mata Hari, pe numele său adevărat Margaretha Geertruida Zelle, s-a născut pe 7 august 1876, la Leeuwarden, Olanda. A avut trei fraţi. Tatăl lor deţinea un magazin, iar afacerile sale erau încununate de succes, investind în industria petrolului. Astfel, până la vârsta de 13 ani, ea învaţă doar în şcoli private. Cu toate acestea, afacerea tatălui său dă faliment în 1889, iar părinţii divorţează. Mama ei moare în 1891, iar tatăl se recăsătoreşte trei ani mai târziu, la Amsterdam. Margaretha se mută cu naşul ei. La vârsta de 14 ani este înscrisă la şcoala unei mânăstiri, pentru a deprinde bunele maniere. Fiind implicată într-un scandal, doi ani mai târziu este exmatriculată. Peste alţi doi ani se căsătoreşte cu Campbell MacLeod, un vârstnic ofiţer scoţian din armata olandeză. Căsnicia nu are încă de la început niciun viitor, dar durează totuşi şapte ani.
Dorinţa de aventură
Idealul său de viaţă era, pe atunci, de a urma un colegiu de educatoare. S-a plictisit însă rapid acolo, s-a măritat cu ofiţerul şi a plecat în Java. Aici a auzit pentru prima dată numele de Mata Hari, care acolo însemna „ochiul zilei”. În următorii şapte ani, a continuat să ducă viaţa unei soţii din clasa colonială superioară. Era totuşi conştientă de propria frumuseţe şi de faptul că putea avea orice bărbat şi-ar fi dorit. A început o serie de relaţii extraconjugale, pe care soţul ei i le-a tolerat. Abia după ce s-au întors în Olanda, cuplul a decis să divorţeze.
Dansul exotic
În anul 1902, Margaretha s-a pomenit fără nici un mijloc de subzistență, motiv pentru care a decis să practice dansul, ceea ce-şi dorise dintotdeauna. La Paris exista un public amator de stilul de dansuri provocatoare la care visa ea, astfel că, în anul 1905, a decis să se mute în capitala franceză, sub numele de Lady MacLeod. Fără un soţ care să o ţină în frâu, Margaretha a avut o mulţime de amanţi, majoritatea ofiţeri. În curând îşi schimbă numele de scenă în Mata Hari. Meseria ei de bază este cea de dansatoare orientală la un circ. În jurul numelui de scenă construieşte şi o poveste tragică, istorisind că era fiica unei femei din India, care a murit când a născut-o. Cariera ei cunoaşte un succes important, dansul său implicând nuditatea. Este considerată până astăzi una dintre inventatoarele striptisului.
“Cariera” de spion
După izbucnirea Primului Război Mondial, acest stil de viaţă avea să o ruineze. Mata Hari a rămas iniţial la Paris, dar în anul 1916 a decis să se întoarcă în Olanda (ţară neutră). La Haga, a început să practice spionajul fără prea mult efort. A reuşit să cucerească un diplomat german, care i-a cerut detalii despre dispunerea armatei franceze în două locuri: la Somme, unde germanii se aşteptau la o ofensivă anglo-franceză, şi la Verdun, care fusese puternic fortificat. Diplomatul german i-a promis bani în schimbul informaţiilor.
Reîntoarsă la Paris, după şederea în Olanda, în plin război, este acuzată de spionaj în favoarea Germaniei. Dorind să-şi demonstreze nevinovăţia, se oferă să spioneze în favoarea Franţei. Rămâne un mister felul în care şi-a desfăşurat activitatea de spion, însă se pare că finalmente ajunsese să acţioneze pentru ambele părţi şi, evident, să fie plătită de fiecare.
Cum şi-a găsit sfârşitul
13 februarie 1917, orele şapte dimineaţa. Oamenii legii năvălesc în apartamentul ocupat de Mata Hari, în elegantul hotel "Elysee Palace" din Paris. Femeia îi primeşte în costumul Evei, cu explicaţia: "Intraţi, dacă nu vă e ruşine să daţi buzna în dormitorul unei doamne!". Apoi s-a îmbrăcat rapid, le-a oferit poliţiştilor bomboane de ciocolată şi s-a lăsat arestată, pentru a fi dusă la Palatul de Justiţie.
Este acuzată de înaltă trădare şi condamnată la moarte, chiar dacă şi-a susţinut tot timpul nevinovăţia. Sentinţa avea să fie dusă la îndeplinire de un pluton format din 12 oameni. Legenda execuţiei spune că a fost adusă în cele mai scumpe haine ale sale, iar înainte ca plutonul să tragă s-a dezbrăcat complet.
Se spune că, în faţa morţii, oamenii îşi dezvăluie adevărata personalitate, grijile, iubirile şi neputinţele. Unele dintre ultimele cuvinte ale unor figuri importante ale istoriei au devenit celebre fie pentru că denotă devotamentul, inteligenţa şi umorul, fie pentru că au fost rostite în împrejurări excepţionale. În cazul de faţă, se pare că frumoasa Mata Hari, în faţa plutonului de executare, dezbrăcată complet, a rostit “Totul este o iluzie”.
