Când te loveşti prima oară de lumina-i, îţi vine să crezi şi să zici că ţi-a pus Demiurgul mâna în cap, chiar dacă nu ştii nimic despre Ea şi despre DemiurgNu înţelegi rostu-i general şi particular, nu ştii să spui dacă-ţi place sau nu-ţi place, dacă e bine ce face sau dacă nu-i rău ce faci. Pur şi simplu, stai pur şi simplu şi te miri fără să ştii ce-i mirarea. Apoi, după prima secundă în aceste coordonate, devii impur şi complicat, smiorcăi, faci nazuri, � ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) încet-încet,ca o văduvă de război și de pace,se apropie dinspre ultimul cuvânt,nu zice bună dimineața, bună ziua, bună seara -și începe, și face, și tace, și face, și tace, și face,și se miră că nu mă aude nici plângând, nici râzând (!)(!) încet-încet,cum un tămăduitor trimis specialsă mă descânte de dragoste cu buruiană de urât,se apropie fără să se ferească de ochii lumii,de parcă vine la ultima n ...

Slab iască, un bătrân rupt de foame şi singurătate merge încolo, pe strada DomneascăMerge foarte încet. Parcă stă. Şi parcă se află în mişcare cu tot cu această stare... pe loc. Şi merge, şi merge... dar nu află nimic. Şi nici nu găseşte nimic, deşi ştie că pe această stradă locuieşte bine intenţionată, dar şi bine ascunsă, tava cu monade. Merge încolo, merge încoace... şi-şi murmură în barbă: "foaie verde... nu mai vine/ primăvara pentru mine...!". Şi ni ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii despre copilărie" (!) umblam creanga prin pădureşi ne jucam de-a războiul prin râpi adânci -era o hărmălaie foarte frumoasă,de-ţi venea să plângisau să râzi,după cum "făcea" şi striga fiecare:trăiască lupta pentru pace!... uraaa! - şi uitam și de mâncare (!)(!) fratele meu şi prietenii mei erau soldaţi ruşi,făceau ca avionul, ca mitralierapână răsărea luna,mă ciuruiau - eu eram soldatul neamţ, care murea totdeauna (!)(!) � ...

Singura şansă/calitate a lui Unu este că nu are Doi. Nici în capătul acesta, nici în capătul celălalt. Adică nu are nici minus Doi, nici plus Doi. Ori, mai corect zis, Unu nu are capete. Sau are o infinitate de capete, însă toate sunt pe dinăuntru. Dar asta nu înseamnă că are mijloc. Nu are, n-are cum să aibă, fiindcă Însuşi este mijloc Sieşi, dar şi celor care cred în El ca fiind şef peste toate văzutele şi nevăzutele din Alcătuirea Ne/cunoscutului indiferent. Oriund ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto: "dacă vrei să ajungi aici, trebuie să pleci de acolo             numai când partea cealaltă stă în capătul cestălalt"                                                              (Iolanda Cremene)(!) nu te mai căţăra, nu te mai suişi nu mai râvni să ajungi la orizont -acolo se află marginea ceruluişi tot acolo se află şi marginea pământului ...

Merg printre tarabele Târgului de Carte. Sunt titluri foarte multe. Edituri, aşijderea. Din ce în ce mai puţini oameni cumpără din ce în ce mai puţine cărţi, chiar dacă-i aglomeraţie. Pentru că, evident, alde gură-cască încurcă lumea. Unii/unele, dacă tot pierd vremea printre cărţi, au şi câinii cu ei/ele, să-i aerisească şi să-i plimbe printre Hafez şi Khayyam. Cumpără doar împătimiţii lecturii, aceiaşi împătimiţi de anul trecut, de acum doi ani, dintotdeauna ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii despre Maria" Motto: ”vai de capul creierului meu!” - (Nichita Stănescu) (!) de mii de ani, în ceastă lume surdă, Maria suflă celor care cântă, nu ia nimic pe slujba ei, dar crede că osteneşte într-o viaţă sfântă (!) (!) au fost concerte multe, doar concerte de ajutor, de muzică divină, şi n-a lipsit Maria niciodată, doar spectatorii au uitat să vină (!) (!) din cuşca ei, Maria nici nu poate să vadă că e nimenea în sală, sufl ...

Vecinul de la 3,14 are aproape de toate, însă nu are loc de muncă. În acest sens, seamănă cu foarte mulţi, din ce în ce mai mulţi, care nu au unde pleca şi, în consecinţă, nu au de unde veni. Bibicul, că-i bibic notoriu, porneşte mereu de acasă cu nevasta şi automobilul, dar nu spre nu ştiu care fabrică, ci la nişte întâlniri simandicoase, unde (se) prezintă tot felul de fleacuri cosmetice, vestimentare şi de bucătărie. După cum îl aud în timpul somnului, ştie o gro ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto:"am să rămân același până când/ ce e al meu va fi numai al meu/ -  jocul e trist și zarul e rotund: ce ochi albaștri are dumnezeu!"                                                                            (Iolanda Cremene)(!) se uită la mine numai cu un ochi albastru -celălalt ochi albastru îi lipseşte (!)(!) mă apropii de ea, s-o văd mai bin ...