Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) fugi din tartar şi du-te la mine n-ogradă,sub salcia plângătoare lângă fântână,pe volbura aeratăde fluturi şcolari, care ştiu să rămânăacolo, în raiul cu stoluri de îngeri clasicişi cuibare în fiecare pom cu mere interzise,cu făt-frumos mereu în clasa întâişi cu zmeu căutând prin manuscrisefacerea cestei lumi şi a lumii celeilalte,facerea veşniciei pline cu viaţă şi cu moarte (!)(!) fugi din tartar şi d ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Era cât pe ce să-mi aduc amintecărarea strâmbă printre mari lanuri de cicoareşi volburi şi maci şi alte şi alte cuvinteminunate din viaţa mea întâmplătoare!Era cât pe ce să-mi aduc amintecum alerg după tine pe cărarea nedreaptăşi nu te pot ajunge şi nu te pot prindeşi nu te pot vedea şi nu te pot iubi niciodată!Era cât pe ce să-mi aduc amintefuga ta cu o carte de poezii tocmai pânăla marginea cuibarelor sfinteşi ...

Mai am un bibic. Tot în Ţiglina 17 îl am. Şi acesta, ca şi acel din ziarul de ieri, e băiat "giorno", cum îi place să se alinte în limba lui Giani Morandi. Că a fost în Italia, la muncă. Şi nu numai în Italia a fost. Şi în Anglia, şi în Elveţia, şi în Olanda a fost. Ultima dată a fost în Belgia, chiar în oraşul în care se petrece Parlamentul UE, adică unde nişte „băieţi” politici şi nişte „fete” aidoma ne-au făcut de "rahatul/râsul universului cosmic", a ...

În Germania, bibicul din Micro 17 a fost amendat cu 50 de euro pentru că a parcat motocicleta pe trotuar. În Belgia, pompierii au pus furtunurile cu apă pe un nesimţit care-şi lăsa urina printre pubele. Aţi auzit/văzut să se fi luat (în Galaţi) vreo astfel de măsură împotriva imbecililor de tot soiul? E peste puterile autorităţilor să-i sancţioneze pe cei care, spre pildă, tulbură liniştea cu tot felul de scule "performante", sparg pereţi, sfărâmă, dărâmă, bortelesc, ...

Am un bibic în Ţiglina 17. Stă cam la patruzeci de câini distanţă de mine. Băiat bun. De bufet, adică. Nu ştie, nu se bagă. Unde-l pui, acolo stă. Din ăla, cuminte ca o fată mare...(iartă-mă, iertătorule, că vorbesc dodii!)...De cuminte ce-i, l-a lăsat (şi) nevastă-sa. Spun "şi nevastă-sa" fiindcă nu doar ea l-a lăsat. L-a lăsat şi locul de muncă, şi prietenii, şi cunoscuţii, şi fiii, şi fiicele, şi amantele...Nu mai are decât prieteni cu ghilimele...Şi nu mai ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" M-a bântuit iluzia că timpul trece ca o bicicletă,ca o basculantă, ca un proiectil!M-a obsedat gândul că distrugerea tuturorInstrumentelor de măsurare a timpuluiar produce o linişte instantanee,o linişte fără viteză, fără devreme, fără târziu!M-a cotropit ideea că iubirea-i pură şi adevăratănumai în perspectiva în/depărtării:cum floarea de colţ nu poate locui într-o vază!...De asta şi de aceea, poate, sunt sătul ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) înainte de a o vedea cum trece "dincoace",am crezut că este pasăre dinspre nepăsare zburând,spre păsare zburând şi spre "totdeauna",din margine în margine şi din oricând în oricând,până când se sfârşeşte minciunacelui "dincolo" din închipuire, din părere şi din gând,numai şi numai din acestea toate,şi numai din iertare-n iertare şi din păcate-n păcate (!) (!) după ce am văzut-o cum trece "dincoace",n-am s ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) acum, atunci, mereu, spre nicăierea,mai mult şi mai adânc şi mai departe –unde nici moartea nu mai prinde viaţă,unde nici viaţa nu mai strigă moarte,când niciodată întră-n totdeaunaşi totdeauna intră-n niciodată,când piere când şi când se surpă unde,când tot nimicul iarăşi (nu) s-arată (!) (!) și-aici, şi-acolo, orişicând... iubireoriunde, iar, departe şi aproape –triumful destrămării înainteşi înapo ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) cică a fost o dată ca nici o datăo mirare de animal/zimbru trimis pe pământsă sfinţească pentru totdeaunaisprava deşertăciunii şi poezia morilor de vânt (!) (!) cică nu l-a trimis cel de sus ori cel de jospe aceste tărâmuri pline de dor şi de rod,şi cică-i trimisul celui ne/cunoscut şi ne/auzitşi ne/văzut şi nemuritor cu centrul peste tot (!) (!) cică acest animal se află pe cale de dispariţieşi cică nu se ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Era târziu şi toamnă când a venit Maria –o văd... (până la steauă!)... superbolă şi rece,aduce crizanteme şi caută-nspre geamuriîncetul şi-ncetarea în toi fără de lege!S-apropie de poartă şi trece prin răpciuneca pasărea-nnorată şi gata de plecare,s-apropie de mine şi nici măcar nu-ntreabăcum stau legat (aiurea!) de mâini şi de picioare!O văd foarte frumoasă în rochia aceeaţesută la războiul în/depărtăr ...