După ce mergi şapte ani pe cărările şi pe drumurile acestea, te opreşti, îţi faci semnul crucii şi te întorci. La întoarcere, ai de mers tot şapte ani. Tot pe aceleaşi drumuri şi cărări. Adică, altfel spus, trebuie să mergi şapte ani înainte şi şapte ani înapoi. Când ai s-ajungi de unde ai plecat în secunda zero, cucul va fi cântat fix 14 ani de la Sosirea ta pe Pământ. Adică exact Paisprezece ani (de) Acasă. Fără aceşti ani (de) Acasă şi fără să respecţi ( ...

"Cele mai triste poezii rămase tablou" Cred că observi cum se uită la mine cuvinteledin lăstărişul sihlei în care dormşi (nu) mi se pare că visez uniform-acceleratîntr-un timp rectiliniu şi uniform,după cum se pricepe să-(mi) bată inimaputregăioasă şi plictisită de stat,după cum înţelege să (nu) mai cântepăsărimea cea de toate zilele şi nopţile melefrânte, înfrânte, răsfrânte, plăpânde! Cred că observi cum se îndepărtează de mineşi nici măcar nu se uită ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) știi tu cine-(ţi) bate vântul/ dinspre nordul NE/RĂBDĂRII, să-ţi răstoarne gheaţă-n cale/ şi pe suflet şi pe gând? cine vrea să te oprească?/ cine vrea să te scufunde? cine-ţi vrea nimic pe totul?/ niciodată pe oricând? cine-ţi vrea şi-ţi roagă lipsa/ dintr-această întâmplare când - în pururea - ca tine/ nu-i nici marea cea mai mare (?) (!) vezi cum bate! ştii cum bate!/ nu-i nimic! lasă-l să bată! - dacă ...

Da, aşa am zis: lângă Marele Trandafir Sălbatic stă Marele Rug! Marele Mur, cum îl respectă oamenii de dincoace şi de dincolo de hotar! Şi cum să nu-l respecte când toţi se hodinesc la umbra-i uriaşă, mai ales în vreme de-nflorire şi de arşiţă, când toţi mănâncă fructele-i ademenitoare printre spinii apărători, cum scrie Învăţătorul Ioanid? Da, se hodinesc şi visează cu mare frică de balaurul care, cică, îşi are sălaş în adâncurile tenebroase ale Marelui R ...

"Cele mai triste poezii rămase tablou" (!) hai la sălciile noastre umplute cu păsări până la cer,să desenăm stihuri de dragoste până când se usucă şi piertoate frunzele sub care am citit atâtea poeziicând mă fluierau cuvintele şi-mi spuneau că ai să vii (!) (!) acestea sunt sălciile acelea plângătoare pânăla stelele multe şi căzătoare-n singura şi ultima fântână,noaptea, când nimeni nu vine să scoată apăşi lasă adâncimile să se aline şi iar şi iar să � ...

Tace. Nu mă priveşte. Ce-o să facă (biata, im/posibila femeie) cu-n naiv, cu-n mototol ca mine? Doar n-o să se apuce să-mi facă nu ştiu ce curte şi nu ştiu ce declaraţii prin parc! Doar n-o să se apuce să mă hărţuiască din punct de vedere! O fi aşteptând să încerc/încep eu? Nu cred! Mai degrabă cred că am de-a face cu Altceva, nu cu năzdrăvăniile care-mi huruie prin cap! Mai repede-mi vine să cred că sunt martorul unei bizarerii care va fi să-mi marcheze fizicul şi ...

Amicul mă duce acasă cu automobilul. Că am corcoduşe. Am şi doi barili de vin la mansardă. Şi am şi chef să-i spun: "Bătrâne, dac-o zăreşti pe femeia Corcoduşa Scarlat, zi-i că (mâine) mă fac freş şi trec pe la numărul 65. Să fie gata pieptul de puiculeană prăjită, borşul cu gheare de găinuşă pestriţă şi lichiorul de ridichi negre. Dacă vrei, te iau şi pe tine. Am să vă re/citesc "Vesel pe fond nervos", scrisă de domnişoara Iolanda Cremene, şi "Toba de tinic ...

"Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) se duce! se tot duce!...se mai întoarce, oare? -văd urme de adio şi urme de plecare -înjur/blestem să plece, şi strig, nu mă ascund:să plece tocmai unde nici margini nu mai sunt (!) (!) mă uit: dă colţul, fuge, se pierde-n depărtare! -să piară! - zic - piară această poamă carem-a lepădat în clipă, m-a păcălit să credcă-s om, da-s nu ştiu cine, oricine - şi proclet (!) (!) un terchea-berchea-s - unu egal cu cei, cu celecutare ...

"Cele mai frumoase poezii rămase tablou" am vrut să spun ceva... dar am uitatcă n-am nici subiect, nici predicat,nici virgulă, nici punct şi nici cătarela vrun anume ori la vrun oricare !!!am vrut să spun că nu-mi aduc aminte -când am dormit, atunci, printre morminte -cum am visat frumos, cum am visatcă am şi subiect şi predicat,să mă slujească şi să-mi tot ajungăîn viaţa mea, oricât ar fi de lungă !!!am vrut să spun... dar nu am spus nimicdin câte-aveam, fiindc-un fel d ...

Prietenul şi adeptul meu cel mai sincer şi simpatic de pe strada Libertăţii, mă întreabă dacă am vreo legătură "ascunsă" cu femeia din parc, despre care mă ocup actualmente şi care mi-a strecurat în oase cea mai stranie nedumerire de la facerea zimbrului, încoace. Îi spun că o cunosc destul de bine pe cea din fotografie, iar nu pe cea de pe bancă. Îi spun şi cum am "recepţionat" nişte rafale de palme, odinioară, din partea fotografiatei. Îi spun şi că nu sunt supărat d ...