Ne aşezăm la masa noastră pregătită şi gătită ca pentru o întâlnire astrală! Şi ne uităm spre uşă! Şi nu ştim ce să începem, de ce să începem, cum să începem şi pentru cine să începem, chiar dacă ştim că pentru noi nu mai contează timpul şi vremea şi coordonatele şi locul exact în care credem că suntem la discreţia istui Neant Frumos şi Urât şi Gratuit! Sorbim din Dealurile Bujorului şi aşteptăm să apară maiorul Romică Bălan! Oare de ce întârzie? ...

Şi mă întreb mereu, de-atunci:/ oare al, a, ai, ale... cui? şi nici o vorbă, nici un semn.../ oare de ce nu vrei să-mi spui? să-ţi fi făcut vreun pocinog/ fără să vreau, fără să ştiu? te-ai supărat c-am fost născut/ devreme? inutil? târziu? sau, pur şi simplu, sunt în plus,/ indezirabil pe rotund? ori steaua mea-i un substantiv/ schilod, murdar şi muribund? Încă mai am curaj să-ţi spun:/ eşti un viclean rău şi urât! tu mi-ai suflat în stea... şi râzi/ că mi se ...

Din uşa crâşmei, Mariţa ne face semn să ne grăbim! Nu ne grăbim! Mai ales că suntem marcaţi de bocetul pe care tocmai l-am ascultat! Şi mai ales că toţi avem pe cineva drag în cest Subsol primitor, dar şi în alte şi alte Subsoluri răspândite pe toată rotunjimea istui Lut ne/pieritor! „Nu ne grăbim, că tot acolo ajungem!” - decretează Grigore. „La crâşmă sau la Cimitir?” - se amuză Rică. „Mai întâi la Cireşica, ş-apoi la Dormitor!” - ironizează mucalitu ...

În limba cuvintelor tale sunt grâu/ cu patria-n fire, căţelul pământului latră la cer,/ prin paiul subţire! Şi am ciocârlie-n cuibar şi-n văzduh,/ pe vârfuri am pâine din darul adâncului plin cu ţărani/ rămaşi fără mâine! Prin maci umblă sângele lor sfinţitor/ de ziuă şi noapte, miroase a tot ce a dat dumnezeu/ în turtele coapte! Sunt grâu... şi mi-i bine şi rău şi mi-i cum/ îţi este şi ţie în vremuri când lacrimi de rod şi de dor/ s-amestecă-n glie! Ades ...

Deosebit de celelalte şi oleacă mai tare-n vocală, un bocet ne atrage atenţia! Ne oprim şi ascultăm cu toată evlavia de care mai suntem în stare, cu tot respectul pe care eu şi prietenii mei l-am învăţat de la maicile noastre când le boceau pe maicile lor! Se aude ca şi cum n-ar veni de la câteva cruci distanţă! Se aude ca şi cum ar trece prin gardul din plăci beton/armate! Se aude ca şi cum ar veni din Afund! Ca şi cum ar veni din Slavă! Ca şi cum Ceva (o voce de femeie, ...

!după cinci mii de ani de poezie,/ deşertăciunea a rămas intactă, nu s-a ştiut şi încă nu se ştie/ cine a dat şi dă ora exactă în cest necunoscut fără ruşine/ şi căruia îi zicem nesfârşire de dulce şi amar, de rău şi bine,/ de râs şi plâns şi ură şi iubire, de viaţă şi de moarte la cheremul/ neantului cu litere şi cifre, închipuirii care-a dat blestemul/ şi l-a încremenit în hieroglife, l-a deghizat în milă şi iertare,/ brânci la ieşire, lacăt la intr ...

Aşadar... eu, Grigore Papugiu şi Rică Titirez ne îndreptăm lent spre „Cireşica”, pe strada paralelă cu gardul dinspre sud al cimitirului „Eternitatea”! Pe stradela „Tecuci”, fostă „1 Mai”, adicătelea! De ce nu i se mai spune „1 Mai”? Păi, când au venit capitaliştii/puturoşii la Putere, cheful de Muncă a dispărut brusc, lăsând loc liber pentru Sfânta Lene şi pentru amantul acesteia, Marele Mucenic Somn! Şi, dacă la 1 Mai se celebra Ziua Internaţională a ...

Stai liniştit, nu poate fi nicicum/ decât ce nu se ştie niciodată - în rest, e totul simplu şi-nţeles/ şi clar ca-ntr-o oglindă fermecată! Uită-te bine, vezi că sunt şi eu/ acolo, mărmurită-ntr-o secundă: aceea, a căderii pe pământ,/ dintr-o sămânţă mică şi fecundă, din vis şi dor şi lacrimă, atunci,/ când am pornit alături, înspre nuntă! Stai liniştit, ajungem negreşit,/ nu are cine/ce să ne despartă, fiindc-avem acelaşi dumnezeu,/ aceeaşi uşă şi aceea ...

Rică Titirez (prietenul şi colegul meu de la Primăria gălăţeană, omul care era-n stare să sară-n Infern pentru o mână de ajutor) şi Grigore Papugiu (bibicul şi colegul meu din Şcoala Generală a Copilăriei, ori din Copilăria Şcolii Generale) îşi strâng mâinile drepte, bucuroşi de cunoştinţă, bucuroşi de dimineaţa aceasta, bucuroşi de tot ce-nsemnează imprevizibil, bucuroşi că-şi pot declara şi asculta reciproc toate Relele şi toate Bunele din Trecutul ultimului ...

Iar vine firea firelor de iarbă/ cu tot cu moarte scoase din pământ de-un dumnezeu-poet şi care ştie/ cum te iubesc fraudulos şi sfânt, cum stau (ne)osândit la drumul mare/ şi-ţi număr paşii trecerii spre când sărutul era floare la ureche/ într-un infern însingurat şi blând! Iar vine vremea păsării pe sârmă/ şi-a firii mele pe sub geamul tău de dinspre nordul înălţării noastre/ printre păreri de bine şi de rău, de dinspre sudul coborârii până/ unde încep secund ...