Bătrână, scundă, costelivă, cu bocanci mari... trece dinspre casă înspre pădurice, în fiecare dimineaţă, să adune vreascuri. Trece aplecată aproape în unghi drept. Trece pe drumul colbuit, care-o cunoaşte de atâta amar de ani. Trece şi vorbeşte singură. Sau, cel puţin, aşa mi se pare. Păduricea nu-i departe. Stă-ntr-o costişă mioritică, plină cu păsări mărunte, cântătoare, ouătoare, crescătoare de pui. Stă-ntr-o părere de rău. Ori într-o părere de bine. St� ...

În sus, în jos, aşa, oriunde mergi/ după atunci(uri)... sau după acum(uri), te rog să fii atentă şi să vezi/ iscălitura mea pe-atâtea drumuri...! Să vezi pe ţărnă urma unui vis/ (de)scris la şcoală şi-nvăţat acasă, conturul unui gând iscoditor/ prin inima frumos-periculoasă a cestui Univers necunoscut/ şi vagabond... şi căruia nu-i pasă de împrejurul său şi-al celorlalţi,/ dar nici de Jurul ţeapăn din Instanţă, instanţă responsabilă de Cer/ şi de Pământ, ...

Mă spionezi...(?!)...sunt contra/spionaj,serviciile mele-s ne/secrete.am o Iscoadă scumpă-n solda mea,dar nu s-aude şi nici nu se vedefiindcă-i îmbrăcată majestos,cu miozotis la butonieră,umblă-n caleaşcă, poartă pentru toţirespect, nici nu regretă, nici nu speră,nici nu condamnă, doar atâta spune:salvaţi Candoarea din Deşertăciune! Pândeşti pe geam, de/scrii şi socoteşti,însă nu ai habar că eşti pândită,că sfânta mea Iscoadă-i peste tot:şi ochi de Sfinx şi v ...

Nuntă! Mare nuntă! Modernă! Multă! Şi frumoasă! Artificial de frumoasă! Şi departe, foarte departe de farmecul tradiţional el acestui eveniment in/util din viaţa celor care jură să fie laolaltă „până când moartea îi va despărţi”! Mireasă lungă şi înaltă! Lance! Săgeată! Suveică! Albă! Drăgostită precum sinucigaşa regină egipteană! Mire aproape la fel de înalt şi de lung! Pirpiriu! Ţâr! Drăgostit ca un cotoşman pe acoperişul Deşertăciunii! Negru! Feri ...

Vin să-ţi aduc trei flori şi două madrigale,şi-un strop de apă, şi-o dulceaţă, şi-un sărut -vin tulburat, vin fără milă, fără teamăcând câinii, sfinţii şi păgânii dorm de mult!!!Mă dichisesc până la os, până la sânge,până la zero fără cinci mă dichisesc -la zero fix vine caleaşca din poveste,să mă (a)ducă-n paradisul pământesc!!!Cam pe la zero şi un sfert ajung la tine,cu trup şi suflet gata-gata pentru bal,bat şi deschizi ca un răspuns la întrebare - ...

Îl vezi în fiecare zi. De trei ori pe zi. De o mie de ori pe zi. Nu ai cum să-l eviţi. Vrei să-l ocoleşti, dar nu poţi. Că-i peste tot. Ca un partid. Ca o adunătură. Ca o piază rea. În găseşti chiar şi unde te aştepţi mai puţin. Şi în oraşe. Şi în sate. I se aude zgomotul de la mare distanţă. Acest soi de vibraţie trece prin pereţi. Trece şi prin căşti/dopuri antifonice. Te căpiază. Şi, când îl observi câtă pasiune pune în ceea ce ştie să facă cel mai bin ...

(!) sintaxa mea frumoasă, de ziuă și de noapte,ești mama poeziei de-o mie de lumini,ești singura din care cuvintele-mi dau viață -te rog, vino acuma, urgent, să mă declini (!) (!) că mi-i morfologia defectă fără tine -te-am mai strigat o dată, dar te-ai silit să fugiși ai lăsat, frumoaso, nominativul singur -te rog, vino acuma, urgent, să mă conjugi (!) (!) căci verbul mi-i zadarnic, pasiv și-n ofilire -ai milă și răbdare cu diateza mea,fă-mă activ, aleargă-mi trecut ...

În fiecare noapte, fără nici o excepţie, de la începuturi până în prezent, vine în dreptul geamului meu şi se uită. Nu se uită urât. Nu se uită frumos. Nu ştiu cum se uită, fiindcă eu nu ştiu ce însemnează „urât”, ce însemnează „frumos”. Şi nici nu m-am străduit să aflu, să caut, să învăţ. Întotdeauna am considerat că-i mai bine să nu ştiu. Dacă mă apuc să caut, şi caut în zadar? Dacă mă apuc să aflu, şi râde jurul şi jurul jurului de hotăr� ...

Hai să dăm mână cu mână - (nu aşa se cere?) -şi să ne jucăm călare pe lepidoptere!!!Hai să dăm ovăz la caii care-au fost potrivămie, ţie, lui... sărmanii morţi fără colivă!!! Hai să dăm iarbă la boii cu-ndurarea treazăşi să îmblânzim ciomagul prostului de vază!!!Hai să netezim cărarea Susului spre-ncoace,să se roage pentru Cine... sau să nu se roage!!! Hai să dăm apă la moară - (ştii tu care moară?) -moara cea cu piatră scumpă, din odinioară!!!Hai să ...

O ştiu dinainte de a o cunoaşte. N-am fost în stare să nu intuiesc existenţa cestei frumuseţi sublime. Această superbă Alcătuire este senină şi serioasă şi iubită şi apreciată ca o zi de Paşte. Nu cred că poate fi ajunsă ori întrecută de nimeni din întreaga Omenime. Nu cred că nu este invidiată de toate femeile lumii şi nu pot crede că nu este râvnită şi pândită şi dorită de toţi bărbaţii istui Pământ. Sigur că da! Se poate înţelege că o divinizez, că ...