fluture şi flutură/ vise vi se scutură vi se-mparte zboru-n două/ cu tăiş de lună nouă cu tăiş de lună plină/ aripile prin grădină vi se-mpart la miez de floare/ tocmai tămăduitoare de alean şi de haihuia/ tuturor şi-a nimănuia de urât şi de mâhnire/ că nu-i nimeni să mai mire de zadar şi amărâre/ când vi-i viaţa pe târâre eu vă cer duminică/ silnică şi zilnică la plecaţii până-n zare/ după firea următoare când va fi să se întoarcă/ printre voi din lu ...
Aşa am crezut întotdeauna: trebuie să existe Cineva care merită cel mai frumos poem scris vreodată, care aşteaptă o lacrimă sintactică şi morfologică: un fel de iubire desenată pe nisip sau pe zăpadă! Aşa am crezut întotdeauna: Cineva trebuie să înţeleagă de unde începe cercul, când se ştie că nu are sfârşit, unde se sfârşeşte cercul, când se ştie că nu are început, şi cum lumina se îndoaie când ferestrele se închid! Aşa am crezut întotdeauna: cum nu exist ...
Ce turte minunate făcea mama, pe plită, descântându-le - nu poţi să n-o auzi cum pune de plămadă - făcea puţine, şi-ajungeau la toţi! Vorbea cu ploaia şi vorbea cu grâul, cu DUMNEZEU vorbea despre pământ, şi plămădea, şi frământa, sărmana, cele mai bune turte de oricând! Ş-acum o văd cum face semnul crucii pe aluat, să fie cu noroc, să crească negreşit - mă uit în zare ş-aud ş-acum cum turtele se coc! Ce gând curat şi simplu şi cât suflet a pus în pâinea ...
numai astfel (n)-a fost, şi (n)-a fost în zadar: eu şi numărul prim, tu şi numărul par - eu nu am ce să-mpart, şi tu ai ce-mpărţi: tu - și ziuă la noapte... tu - şi noapte la zi - eu - la „unu”, la „eu”, şi apoi la „nimic” - ştii, de fapt, altceva nu am vrut să nu zic: nu am vrut să nu pot, n-am putut să nu vreau să pun şaua pe dor, să s/pun visul pe şleau n-am ştiut să nu cer la cer vânt pentru mori, unde încă mai stau saci cu multe candori, unde vin ce ...
(!) stă peste tot, întruna, în viaţă şi în moarte, în inimă, în lacrămi, aproape şi departe, în gheaţă, în mişcare, în spaţiu şi în timp - e-un substantiv sălbatic, n-ai cum să-l dai la schimb, nimica, niciodată, nu-i poate ţine locul, şi arde, şi-ntreţine, dar poate stinge focul, ţine pământu-n braţe, frumos şi vertical, stârneşte viu-n plante... şi-n om... şi-n animal (!) (!) un substantiv sălbatic, banal, fără de care n-ar fi nici zei, nici demoni, nici ...
(!) ne-am întâlnit în inima pădurii - mânca o căprioară şi plângea - era-ntuneric, foarte întuneric: (ne)drept, sălbatic, de(n)s, de catifea (!) (!) şi s-auzea doar pulsul veşniciei prin horpăiala lupului flămând, şi - printre ramuri - steaua căprioarei stingându-se aproape de pământ (!) (!) [ce lup hulpav... parcă-i poetul care s-aude şi acum în depărtare]! (!) e gata căprioara, gata-i steaua aprinsă-ntr-un demult, ca într-un vis - văd numai ochi de lup umplut cu v ...
!stai liniştită... este-aici... nu pleacă, s-aude cum gândeşte lângă tine, te smulge din greşeală, din păcat şi din strânsoarea zilelor puţine! !te podideşte plânsul, ţi se pare că nu-i, că viaţa-i soră cu minciuna; vrei să-l atingi, dar este nevăzut; vrei să-l auzi, dar tace totdeauna! !adu-ţi aminte: când ai vrut murire, şi nu a fost, n-a fost o întâmplare; şi când ai vrut să ningă, şi a nins... să ştii că el a fost ACELA... CARE! !el ştie când şi cum ap ...
!sunt chiar la geamul marelui secret - şi strig, şi bat, mă trece râsul-plânsul, n-aud... nu vrea... şi eu încep a crede că nimeni şi nimica nu-i într-însul! !cred c-am visat şi că visez mereu ce văd şi ce (nu)-mi pare că (nu) este din visul visătorului cel mare: primul venit (ne/vrednic) în poveste! !nu pot şi nu renunţ aşa uşor: mai bat o dată... şi mai strig o dată - din ce în ce-i mai strâmt în calendare cu viaţa toată şi cu moartea toată! !despre-nainte şi ...
la stânga, la dreapta, lăuntru şi-afară pământul se strâmbă, pământul se-ndoaie şi curge şi curge şi piere întruna... doamne, ce limpede - ce apă de ploaie (!) se surpă, se sfarmă, se duce la vale cu tot cu nădejde, cu tot cu iubire - ce-adâncă-i tăcerea, ce naltă-i plecarea cu-această-ntâmplare-n neant şi psaltire (!) şi ce-ntunecime-i în pântece pline cu bune şi rele, păgâne şi sfinte - doar fulgere brazde-n zigzaguri fecunde semnează zvâcnirea-napoi şi-nai ...
acesta-i drumul - n-are îndărăt,/ nu te uita în urmă niciodată, mergi înainte chiar dacă-i prăpăd,/ cu fruntea sus, cu inima curată acesta-i drumul minunat sau rău/ - mergi liniştit, nu ai nici o scăpare, eşti pedepsit - cată răspunsul tău/ la orice pas, la orice întrebare vezi ce nu vezi şi-auzi ce nu auzi/ numai încolo - nu există-ncoace - adună-te la demoni copţi şi cruzi,/ dar şi la îngeri de război şi pace fii calm când făcătorul dă în foc/ şi-n nu ştiu c ...
Pagina 1 din 233