Nu ţi-am mai scris de mult, Doamnă! Nu v-am mai scris de mult, Doamnelor! E din ce în ce mai în zadar! Şi, conform axiomei Poetului care a stabilit/stabilizat Ordinea Cuvintelor, „scrisul încetineşte gândirea”! Nu?... Dumneavoastră aveţi ceva de spus în acest sens? Aţi încercat vreodată să scrieţi... şi-apoi să calculaţi şi să constataţi câtă Revelaţie aţi Pierdut prin încetinirea/încetarea Gândirii cel puţin o secundă? Spre pildă, când scriu despre Apă, tr ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) singurătate: casă fără garduri -n-ai geamuri, nu ai uşă, n-ai lucarnă -sunt găuri negre unde-a fost vedereşi-n care numai gândul mai răstoarnălumina lor plecat-odinioară,să spună că există şi-o s-ajungăîn minus-plusul fără mărginire,pe-o rază scurtă sau pe-o rază lungă,sub semnul năruirii prin uitare:singurătate: plâns la drumul mare (!)(!) singurătate: garduri fără casă -ici-colo, câte-o vargă se m ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Motto: "Unul câte unul, trec atâtea vise.../ n-am nici un păianjen, parc-am asfinţit.../ vine răzbunarea păsării ucise,/ intră noaptea-n mine ca o maică-n schit!" (Iolanda Cremene)(!) bună să-ţi fie duminica, doamnă,/ acolo, departe de mine -aici e aproape, da-i foarte târziu,/ e care pe care, şi cine pe cine,şi totu-i vândut, jefuit, totu-i dat/ pe arginţi, pe neant, pe otravă,aici nu mai sunt nici duminici şi nu-s ...

Într-una din zilele săptămânii trecute, până în orele amiezii, când ploua normal şi care mai de care grăbit abia mai prididea să se suie-n troleibuzul de pe traseul 102! Aglomeraţie! Nervi! Necuviinţă!... A doua staţie de după aşa-zisa Casă de Cultură a Sindicatelor! Se deschid uşile! Lumea se năpusteşte să se urce! Vreo câţiva care voiau să coboare, nu mai reuşesc! Alţi vreo câţiva îşi fac semnul crucii! Mulți pe scară! Maşinăria nu are voie să plece în ace ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) domnul Anonimeni a plecat/ lăcrimând frumos printre consoane,să-ţi aducă şapte flori de colţ/ şi un "la" minor pentru timpane (!) (!) a plecat la ora şapte fix,/ cu celebrul fluture de nouă - azi e luni, şi trece mai devreme.../ mai încolo, s-ar putea să plouă, s-ar putea să ningă majestuos,/ că acolo-i sus, înalt, departe, şi nu poate fluturul să zboare.../ dacă are aripile sparte (!) (!) domnul Anonimeni e-un s ...

Ce titlu, domnule! ÎNSEMNĂRI DIN TIMPUL MORŢII! „Ia spune-mi, monşer Mitică Psaltire, cum de ţi-a trecut prin tărtăcuţă un titlu aşa de Funest? Dacă tu eşti un Viu mort, ori un Mort viu, crezi că ţi se cuvine şi-ţi convine să foloseşti această Sintagmă Sinistră, nu? Ai deplină dreptate cu Memoria Plitei şi cu Plita Memoriei Noastre! Ai deplină dreptate şi când spui că-i mai bine-ntr-acest Loc de Parcare Definitivă... decât Afară! Faci zilnic însemnări în Regis ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Motto:"n-am mai văzut de mult atât albastru -de când Nimicul a făcut bigbang -s-au spânzurat istorii în dezastrulacestor ochi cu vârf de bumerang!" (Iolanda Cremene)(!) hai să nu scoatem spaţiul din Rotund/ şi dura-dura din Rostogolire,să-ngenunchem la marginea lui Pi/ -Vremelnicia noastră să admireEternitatea cestei învârtiri/ însingurate-n Clipă şi în Roată,fără de care Marele Mereu/ s-ar destrăma şi-ar fi Ni ...

Sigur că da! Nenea Spectru îmi spune că se numeşte Mitică Psaltire! Şi-mi mai spune că-i tare bucuros de întâlnirea cu mine! Mergem în pas andante pentru ca să-mi arate unde-şi „trăieşte” moartea!... Şi, cam după vro zece morminte către partea de Nord a Cimitirului de Sud, deschide un cavou înclinat de intemperii şi de nepăsare! Fiindcă, zice Mitică Psaltire, nevastă-sa nu a trecut Niciodată să-şi aştearnă sufletul la rădăcina crucii, să aprindă o lumânare, s ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) când intru-n sufletul vioarei/ nu ştiu să tac, nu pot să tac,lunec şi-aştept nu-mă-uita(rea),/ poate ne trece peste prag,şi poate stă cu noi, o seară,/ preţ de-un tangou şi de un vals,şi poate-mi spune, la plecare,/ că nu sunt eu arcuşul fals,şi poate-i spun şi eu că-n toată/ slava rotundului de lutpe/trecerea mi-a dat acordul/ mereu al altui început (!)(!) când intru-n sufletul vioarei/ nu ştiu să pot, nu p ...

Da, exact aşa-mi glăsuieşte „domnul” Spectru: „Dintr-o neatenţie a familiei şi a medicului legist, am fost vârât ne-mort în cavoul Veşniciei, însă, peste noapte, răcoarea de dincolo de Viaţă m-a reanimat! Au trecut treizeci şi cinci de ani de la acest eveniment, dar refuz să mă întorc la domiciliu! E infinit mai bine Aici decât în Prezentul de Acolo, din Orânduiala voastră alandala, din Panarama care domneşte pe toate ariile şi-n toate unghiurile Democraţiei cu cap ...