În fiecare zi, de câţiva ani buni, cum se zice (de câţiva ani răi, ar fi fost mai bine zis, nu?), o văd la colţul farmaciei. Stă şi tace. Nu cere. Nu priveşte la cineva anume. E o bătrână. Tare bătrână. O femeie uitată de ai săi, uitată de ai noştri şi de ai voştri, dar, mai ales, uitată de Partidul şi de Statul Nesimţirii. Ridurile-i accentuate demonstrează că biata alcătuire omenească se află printre primele în topul Suferinţelor trimise pe Pământ şi aplicat ...

Ce armată?! Vai de mine! Tot nasol am nimerit-o!/ Ei s-alcoolizau la umbră şi falsau Lindo Cielito!/ Eu spălam buda cu lama, că aşa pofteau oltenii:/ nişte tot un fel din ăia din regimul buruienii,/ nişte petrecuţi prin şcoală ca gâscanii prin răstoacă,/ nişte caporali bicisnici şi sergenţi muşcaţi de vacă!/ Mă puneau să bat bocancii prin scaieţi şi prin nămoluri,/ să se înspăimânte, cică, toţi duşmanii din subsoluri!/ Şi să car grenade, ţinte, mult mai mult c ...

Sigur că da! Toată vara hurui de încântare, mă cutremur de admirare şi de gratitudine când văd un (aşa-zis) bărbat „încălţat” cu şlapi! Ori, dacă vreţi, cu papuci! Şi încep să mă nărui când aud zgomotul specific al acestor obiecte în mărşăluire, al acestor lucruri de folosinţă cel puţin îndelungată, dacă nu eternă, al acestor substantive comune, atât de mult visate, pândite, dorite, căutate, iubite, idolatrizate şi chiar sacralizate, culmea, nu de majorit ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Am să-ţi trimit un fluture la toamnă,/ verde, haihui, rămas aici, subţire,uitat de timp, de vreme şi de moarte,/ înalt, frumos, deştept, aproape mire!Am să-l trimit cu zborul cel din urmă,/ cu tot suavul prins în fluturare –văzduhul tău, sufletul tău, livada/ s-or înflori-n secunda următoare!Acuma-l scriu, şi-l corectez, şi-l laud,/ şi-l dăscălesc, şi-l rog să nu s-abatădin calea cea mai scurtă către toamnă,/ d ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Pe toate cărţile ne/scrise şi pe toate cuvintele de onoare jur: am să duc toată partea asta în partea cealaltă, şi va să fie numai o parte, şi numai o lume, şi numai un bun şi încăpăţânat augur, nu va mai fi o inimă rece lângă o inimă caldă, nu vor mai fi antume şi postume, nici mere interzise şi nici şerpi ispititori, nu va mai fi plecare nici măcar o dată, numai sosire va fi de o mie şi una de ori! Pe toate căr ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Domnule cal, aş vrea să mă primeşti/ în ochiul tău înlăcrimat şi marecât ţara, cât istoria de când/ părinţii toţi i-au zis Descălecare!Te rog să mă primeşti numaidecât/ – sunt un sătul de lene şi minciună –din firea ta să văd – prin plânsu-ţi pur/ – dacă mai poate cineva să spunăceva frumos despre acest Ţinut/ sfinţit de-un Dac şi legănat de-o Dacă,ţinut în frâu de lifte şi barbari/ cu suflet ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" S-a terminat nisipul, nu mai sunt/ nici pentru-n ceas măcar câteva fire -un ceas mărunt, de om care-a pierdut/ timpu-n Deşert şi pacea-n Monastire!Un ceas mărunt, aşa, ca la sfârşit,/ când se pogoară naiba din icoanes-anunţe că-i un om care-a cărat/ care cu apă Fetelor Morgane!Ş-a dat la dromaderi, la beduini,/ la sfinţi, la secături, la morţi de sete -ş-acum nu are timp nici de murit,/ stă - pedepsit - cu faţa la perete ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Moto: "nu-l mai plângeţi pe acela/ care vecinic singur nu-i,plângeţi-l pe cel ce n-are/ Moartea şi Moldova lui"(Cezar Ivănescu) Am două Moldove... şi-s cel mai bogat/ în viaţă şi-n moarte, am satul în suflet, am sufletu-n sat.../ şi sfinte mi-s toate: şi gândul, şi visul, şi paşii, şi tot/ ce am şi mă-ndeamnă să caut (la sudul Moldovei de nord)/ cărarea spre toamnă, să caut (la nordul Moldovei de sud)/ cărarea s ...

Noaptea, când crezi că Dumnezeu presară o ţâră de linişte peste triumful tragic al nesimţirii şi iresponsabilităţii, când chiar zici în şoaptă vro câteva cuvinte de mulţumire către Panteonul geto-dacic, în care, pasămite, duhul lui Zalmoxis stă neclintit şi încă răbdător în iureşul harababurii şi ticăloşiei cestui prezent imund, începe atacul. Atacul câinilor vagabonzi, atacul câinilor de curte, atacul câinilor de sufragerie, de dormitor, de bucătărie, de iat ...

Bădia Nimeni locuieşte la marginea satului cu toate casele la marginea satului. Tanti Nicăieri locuieşte la marginea satului cu toate casele la marginea satului. Cum s-ar spune şi cum se vede, sunt vecini de margine. Noaptea, bădia stă pe prispa casei şi se uită la stele. Noaptea, tanti stă pe prispă şi se uită la stele. Din când în când, ca să nu-i doară cuibarele ochilor, se privesc reciproc şi avantajos. El o priveşte cu irisuri verzi-amărui. Ea îl priveşte cu irisuri n ...