Sigur că da!... Din ceastă casă naltă/ şi-adâncă se aude celebra Simfonie/ (a V-a, mi se pare) nici rece şi nici caldă!/... de fapt, Orfevrărie! de fapt, Dantelărie!/ de fapt, alcătuire de Tot, de Limpezire/ a totului din Toate şi-a totului din Fire!/ şi chiar şi-a celui care-i (deci, aşadar) Ne-Tot!/ şi chiar şi-a celui care-i „(nu) ştiu, (nu) vreau, (nu) pot!” „Se poate înţelege: sunt fulgere în sine/ şi tunete ucise la naştere, căci plouă/ de la pământ spre ...

[...păşim aproape... şi tăcem... şi spui fără adresă, trist şi într-o doară: păşeam aproape, veseli... dinspre deal se auzea oleacă de fanfară... şi vals parcă era... parcă era sosirea dimineţii la o nuntă, când se sfărâmă visul şi se văd corăbii cu nectar cum se scufundă...] [...şi rostogol de linişte-mprejur cu dezgătire-ncet amestecată... şi noi, aproape miri şi-aproape plânşi, voiam să se audă înc-o dată... să se întoarcă visele la ţăr ...

Da... nu văd nici o lumină, nu văd nici un întuneric/ la intrarea sa ieşirea cestei case!... totuşi, Cine/ tot închide şi deschide uşile? Ceva eteric?/ ori Ceva ce nu pricepe mintea omenească? poate/ să-mi explice (pe-ndelete) vro Semantică?... în fine:/ oare sunt înfăşurate, oare sunt desfăşurate/ liniile ducătoare-n tot ce-a fost şi-n ce-o să fie/ Odiseea mea pe drumul care dă-n Dantelărie? Sigur că da! Memento I: „bate vântul frunzele pe vale!/ unde mai găsesc iub ...

intră - ia loc în universul meucu stele brute şi cu stele nete,cu muzici de-ngropare şi botez,lângă fereastră, ori lângă perete,ori în mansardă, ori în demisol,oriunde vrei - alege fără grabă,dar fii atentă, n-ai de aşteptat:în orice clipă-i gata să înceapăşi una şi-alta, într-acelaşi timp -adică, negreşit, război şi pacesă vezi ce face ZERO la plural,şi TOT la singular să vezi ce face!ia loc - e-un univers fără cusur,egal cu sine: poate să încapăşi plus ş ...

Oare cine locuieşte-n ceastă stranie odaie?/ văd că nu răspunde nimeni la bătaia mea-ndelungă!/ şi nu văd nici o lumină, şi nu văd nici o mişcare/ de perdele, de fiinţă... vro fantomă, să-mi ajungă/ şi să-mi ostoiască pofta de Dantelărie gratis,/ de cotrobăit prin poduri de biserici şi de palmă,/ de umblat prin cest (ne)mernic Timp tâlhar şi mut şi tâmp/ când pot bine, foarte bine să dispar din iastă valmă,/ să mă duc tocmai Acolo, unde nu-i nici o greşeală,/ ...

(!) mulţime goală: limită de albşi negru, minunat - se poate spune?!te uiţi, se uită: un alai în marş,în alergare spre deşertăciune (!)(!) ce strigăte de luptă în alai,şi de triumf, şi cuvântări de vază,aplauze, urlări, vorbe dum-dum,focuri bengale! - toate ricoşeazăşi se întorc de unde au plecat,drept replici, drept răsplată şi amintecă vanitatea-i fals şi bumerang -şi glorioşii cad ca nişte ţinte (!)(!) eu nu mai stau - adică mă înalţ,să nu s-audă nicioda ...

Tot umblând pe la Sintaxă şi pe la Morfologie.../ am visat că sunt Acolo, chiar lângă Dantelărie:/ pe stradela care vine dinspre bulevard, agale,/ şi dă-n strada care duce în I.L. Caragiale;/ chiar în colţ (pe colţ) în dreapta, cum te uiţi frumos şi tandru,/ dinspre stânga, şi-ţi apare o fereastră cu oleandru,/ cu muşcate foarte multe, unele chiar (re)muşcate;/ şi cu violete suple, pline cu sobrietate;/ dar şi cu vro şapte nalte orhidee serioase.../ de mă prinde ameţea ...

Intră, te rog... aştept de-o viaţă-ntreagăsosirea cestei clipe... mi se parecă eşti cea mai frumoasă, cea mai dragă,cea mai înaltă şi tulburătoares/clipire a secundei principalecând primprejuru-i timpul stă să moarădin pricini omeneşti, extemporale,într-o pornire veşnic secundară!Sunt pregătit... şi cred că nu-mi lipseşteceva pentru această-ntâmpinare...intră şi stai şi cere omeneşte...dacă te văd, nimic nu mă mai doare!Eşti ostenită... nu mai eşti în stare. ...

Drumul spre Dantelărie trece şi prin Iaduri, trece/ după cum se vede (zilnic) prin Realul criminal.../ trece şi lungeşte timpul, vremea, suferinţa rece.../ mută omenirea toată... toată-n regnul animal!// Aşadar, se poate spune clar: „Adio (în vecie)/ doamnă Linişte!”... se pare că şi Cel de Sus (se) joacă/ de-a mijoarca şi de-a bâza tocmai în Dantelărie,/ şi (se) strâmbă creştineşte, şi se dă cu-alde papleacă!//... Uite, chiar aşa se-ntâmplă panarama democrată ...

ultima dată a/m fost într-o toamnă singură şi uitată ca un abecedar în copilărie, într-o toamnă galbenă şi răsfoită de vânt, ca o carte cu poezii despre care nu se ştie cine şi pentru ce le-a scris, de unde şi de când atâta frumuseţe răscolitoare, atâta melancolie exemplară, până unde şi până când mai poate să coboare dumnezeu pe pământ, ca un cititor - ultimul cititor înainte să lăcrămeze şi să dispară! despletită şi rătăcitoare prin neguri, toamna u ...