Iată, aici e una dintre fântânile Copilăriei! Din care beam apă când umblam la seceriş, la praşilă, la şcoală, la bibliotecă, la jucat poarca şi ţurca, la păscut vaca mare şi galbenă şi dreptunghiulară, care m-a învăţat botanică şi mi-a dat lapte pentru ca să cresc mare şi viteaz şi naiv... şi care a plâns omeneşte când m-am dus cu tata s-o vândă-n oborul iarmarocului, la Drăguşeni! Iată, aici e încă una dintre fântânile a Copilăriei! Cu salcie, ca şi ce ...

Colegul meu de şcoală, de bancă şi de viaţăse duce-acum, spre zare, spre dincolo de zare,se duce după neguri şi după timp şi vreme,sub lut, sub dumitriţe, sub lege şi-ntâmplare! Se duce să găsească o lume mai curată,cu sufletul mai tandru, mai demnă-n cele toate,mai naltă şi adâncă-n blândeţe şi-n smerire,cum credem că ne-aşteaptă n-acea eternitate! Se duce să-ntâlnească învăţătorii noştri,părinţii şi colegii plecaţi mai înainte,plecaţi să pregăteasc ...

Nimic de zis - într-un acord minorşi-ntr-o secundă, Alfa şi Omegabolborosesc şi clocotesc şi spuntot ce n-a spus, în veac, Bibliotecatuturor celor Lumi care au fostne/vertebrate şi ne/putincioase,ne/drepte, ne/atinse de blestem,ne/demne-n chip şi fel până la oase![şi-abia-i la Început, când nu se ştiece (nu) va fi de-acu-ntr-o Veşnicie!]Nimic de zis - un dezacord minor,cu Alfa şi Omega-ntr-o secundă,desprinde şi cuprinde tot ce (n)-auştiut/avut s-ascundă, să n-ascundătoţi ...

Ne/aşteptat... se-nclină, se-ndoaie şi se strâmbăcorect, pe ne/simţite şi până la oprire,îşi pierde răsuflarea, se-ngroapă-n Sine, tandru,anticipând Latenţa din care-o să-(şi) inspirealt Început... şi altă (parcă aceeaşi) goanăspre-afară, unde-ntruna-ncolţeşte Ne/Sfârşitulşi unde se frământă triumful Amăgirii,sub Semnul unui Unu... (zis nenea Mucalitul!)Ne/sinchisit... porneşte-(n) Ideea că (se) suie,pogoară, stă, clamează, scrâşneşte, râde, plângepe um ...

Oare de ce, Lumina mea, n-ai stat la rând? de-atunci te strig şi te aştept, ştii tu de când – te rog s-auzi, te rog să vii printre cuvinte, printre vii, crizantemând, crizantemând, crizantemând! Şi câte toamne-au mai plecat...şi s-au întors fără surâsul tău frumos, cel mai frumos – de dorul tău trăiesc încet şi nici în moarte nu mai cred, singurătatea mi-a ajuns până la os! De dorul tău se duc secundele-napoi, se duc s-aducă cel Trecut cu amândoi, s-aducă tot ...

Mi-aduc aminte vremea toată, timpul tot,atunci şi-acolo, în grădină, lângă nord:ploua curat şi drept, ploua...eram tustrei, sigur că da:eram cu domnul Dumnezeu şi maica mea!Mi-aduc aminte tot ce (n)-am ne/cunoscutatunci şi-acolo, în ogradă, lângă sud:tăceam încet, cu taica meu...şi numai bunul Dumnezeune auzea tocmai hăt, hăt...din Empireu!Tata cioplea o cruce pentru tatăl lui,să nu se creadă că a fost al Nimănui...şi să i-o ducă la mormânt,ca un creştin şi lăcră ...

(Te)-ai răsărit dintr-un demult îndepărtat,blândă şi dreaptă, într-o margine de sat –şi-ai râs şi-ai plâns şi (te)-ai crescutpentr-un mărunt necunoscut,arătătoare de la nord până la sud!Şi tot aşa, noapte de noapte, zi de zi,ai mers cu mine printre-a fi şi a nu fi –şi te-ai nălţat şi stai mereudeasupra sufletului meuşi-mi luminezi cărarea în/spre Dumnezeu!A fost frumos, tulburător...şi ce frumostu mergi pe sus, şi eu, şontâc-şontâc, pe jos –aşa o fi, ni ...

De mâine, când voi fi cais,/ te rog să laşi geamul deschis,să vezi cum urc la cer, pe brânci,/ să văd cum stai şi râzi şi plângi!De mâine, când voi fi gutui/ cu suflet verde-amărui,te rog să-mi zici gata la nai,/ să văd cum plângi şi râzi şi stai!De mâine, când voi fi alun/ şi va să vreau ceva să-ţi spun,te rog s-arunci cuvinte-n crengi,/ poate așa mă înţelegi!De mâine, când voi fi măslin/ la care toţi sperjurii vinşi fură rod şi fură dor,/ te rog să mă ...

(!) sub ochiul Resemnării, necruţător şi calm, văd Liniştea...şi-o caut în Taina unui Psalm al Lacrămii trimise spre-adâncul meu mărunt, din naltul VEȘNICIEI pe care n-o ascund de-a lungul ori de-a latul vreunei vorbe goale, pe care-o duc în Crâşme şi o duc şi-n Catedrale, o duc şi în ISPITĂ, şi-n braţe...şi-n CUVÂNT îi caut LOC de LEAGĂN pe veci...din când în când (!)   (!) sub ochiul Resemnării, sever şi dinadins, aud şi văd Surpare continuă-n Cuprins, surp ...

Moto:„Nadir latent! Poetul ridică însumarea/ de harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi/ şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea,/ meduzele când plimbă sub clopotele verzi!” (Ion Barbu – Joc secund) De ce trăieşti gândindu-te că moridevreme sau târziu sau totdeauna?că ţi se face silă, uneori,de cum răsare şi apune lunaindiferentă, rece la urâtşi la frumos şi la eternitate?Nu-i mai uşor să fii, numaidecât,nepăsător la cele ne/curate,la toate cele sfinte ş ...