Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Pe marginea prăpăstiei,în pădurea de salcâmi cu flori negre şi înalte,cuvântul acela lăcrămeazăşi se clatină sub atingerea/greutatea celorlalte:celorlalte cuvinte moarte şi vii,celorlalte cuvinte dintr-o părere, într-o părere,celorlalte cuvinte încă ne/cunoscute,celorlalte cuvinte din alte puncte de re/vedere!Pe marginea prăpăstiei,cu o carte de poezii/rugăciuni în mâinile albe,cuvântul acela citeşte şi dă dezle ...

eu mă gândesc la ea... şi ea se face că plouă...!eu o visez pe ea... şi ea se face că plouă...!eu o strig pe ea... şi ea se face că plouă...!eu o iubesc pe ea... şi ea se face că plouă...!ea se gândeşte la mine... şi eu încep să ning...!ea mă visează pe mine... şi eu încep să ning...!ea mă strigă pe mine... şi eu încep să ning...!ea mă iubeşte pe mine... şi eu încep să ning...!noi nu ne vedem... şi (nu) se întâmplă nimic...!noi nu ne întâlnim... şi (nu) s ...

Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou”Sunt un biet Căpcăun... lumea zice că-s rău, c-am muşcat din frumos şi din sufletul tău, nu-mi dă nimeni un sfanţ, nici măcar un coltuc - nu-i mai bine să tac, să las tot, să mă duc? Lumea râde că plâng şi mă face urât, şi mi-i milă de toţi, şi-mi stă sufletu-n gât - hai şi tu să aprinzi lumânare de veci, eşti Ileană şi-aş vrea să m-asculţi, să-nţelegi! Ai să vezi cât de trist, ai să vezi cât de gr ...

Moto: „în toamna asta nu mai plec de-acasă./ nici o plecare nu mai are preţ./ rămân să-ţi mângâi umbra de mireasă./ şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ. (Iolanda Cremene)(!) au fugit câinii din lanţuri, toamna s-a-ngropat de vie,sfântul tremură-n biserici, ninge în autobuz,pe maidanul cu gunoaie s-a pierdut o jucărie,nu ştiu unde-mi sunt bocancii... şi tu încă n-ai ajuns (!)(!) bate-o pasăre-n fereastră, parcă bate-a sărăcieşi-mi refuză rugămintea, strigătul f� ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" două bucăţi de cer aşa rotunde/ iubiţi şi respectaţi cu suprapreţsingurii ochi în care se ascunde/ albastrul s/pus demult la voroneţai grijă domnişoară să nu-ţi cadă/ enigma bleusielului pe josde milă n-ar mai ninge cu zăpadă/ şi n-ar mai învia iisus hristosn-ar mai ploua cu nici un fel de apă/ s-ar face mări cu lacrimi de învinşifă-i prizonieri în fiecare pleoapă/ decât învingători mai bine sfincşin-am mai ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Fără aceste cuvinte nu aş fi putut spunedespre minciuna din rai şi adevărul din iad,despre cea mai frumoasă poveste de dragostedescoperită în trenul de Bârlad!Fără aceste cuvinte nu aş fi putut spunenimic, nimănui, nici o dată (şi nici alte dăţi)că trenul de Bârlad nu era tren de persoane,ci era tren de personalităţi!Fără aceste cuvinte nu aş fi putut spunecă dragostea descoperită în trenul de Bârladnu era pentr ...

Sigur că da... trebuie să recunosc (şi eu) ca toţi recunoscătorii, chiar dacă-s din ce în ce mai puţini! Pe cale de dispariţie, adică! Cine mai recunoaşte (astăzi) ceva? Şi câţi verticali mai sunt, chiar dacă stau lungiţi, cum se spune? Şi, la urma urmei, ce-i cu atâta gratitudine? Ce-i cu atâta pledoarie despre vinovăţie, despre decenţă? Ce-i cu atâta plecăciune? Cu atâta aplecare la picioarele ne/văzute ale Deşertăciunii? Şi ce-i cu atâta şi atâta Dumnezeire? ...

Recunosc... e o provocare, o mare provocare să mă pronunţ în sensul şi în rostul dantelăriei, chiar şi numai printr-o simplă lucrare de control. Mai ales că femeia fără nume din ziarul de ieri, Superboreea, mi-a strecurat pe sub uşă o scrisoare în care-mi spune, printre alte minunăţii sentimentale, că n-am curaj, că nu-s în stare să pot de/scrie o banală horboţică. Cică-n zadar am “ameninţat-o” (atunci) cu cele două catrene de “Fecunditate”... dacă nu-s capabi ...

Mi-a citit toate lucrările de control, însă nu mi-a pus nici o notă. Mi-a trimis un mesaj şi mi-a zis că nu mai are note, că le-a dat pe toate pentru tot felul de lucrări şi pentru tot felul de „repezeli semantice”, cum scrie Nichita Stănescu. Însă, pentru ca să nu pic în balta cu depresii, m-a rugat să dau lucrare de control şi la ea. Chiar mă bucur şi chiar dau: „Aş putea să jur că-i cea mai frumoasă femeie din oraş. Aş putea să mor preventiv pentru mâinile sale ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) nu mai pot răsări, nu mai ştiu să apun:uite, stau spânzurat de-o amiază schiloadă,vine ochiul de sfinx pe-o nuia de alun,lupii vin (plictisiţi) să mănânce zăpadă (!)(!) dacă dorm, nu visez să cobor pe pământ,ca un înger smintit, cu aripi de şindrilă -mi se pare că-s viu, mi se pare că sunt„î” din „a” până când(?) şi-nvelit cu argilă (!)(!) uneori, nu-ndrăznesc să rostesc un cuvântşi mă fac surdo ...