Năpustiţi-vă, dragii mei alegători! Înfulecaţi, urlaţi, dansaţi, scuipaţi, că d-aia aţi murit şi muriţi continuu în tot felul de revoluţii paşnice, violente şi culturale! Faceţi ce vreţi în aer, pe pământ şi în apă, că d-aia suntem liberi! Uite, scumpii mei alegători, cum ţopăie scrumbiile pe grătare, de bucurie! Şi ce apetisant mişcă dumnealor din coadă şi din buric! Zici că-s sirene/peşte de la bazin în sus, alea pe care le ademeneam pe vremuri de restriş ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) sălbatici şi singuri să stăm sub salcâmi,/ sub sălcii, sub stele -acelea-s aceste-n adâncul Atunci,/ acestea-s acele (!)(!) acestea-s acele-n înaltul Acum,/ trecute-n icoane,pe jos, şi pe sus, şi sub scut, şi pe scut - sfinţi Iovi, sfinte Ane (!)(!) aceasta e Luna aceea de când/ voia să ne spună:voi sunteţi ai mei şi ai nopţii, cuminţi.../ şi eu sunt o Lună:o Lună a voastră, s-aveţi ce vedea/ când greul v-apas ...

Stimaţi mâncători de seminţe, stimaţi scuipători pe stradă, stimaţi fani şi fane, stimaţi cocalari şi papiţoaice, stimaţi rupţi şi întrerupţi de cultură şi bună simţire, trebuie să vă mărturisesc (încă din startul acestui mare şi important festival de la mila 77+3) că sunt emoţionat până în măduva cozii văzând şi calculând în cât de mare număr, aproape total, aţi venit să vă bucuraţi constatând cu câtă grijă vă cheltuim banii şi câtă râvnă ş ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) și-apoi va să-nceapă ce caut şi-aştept/ de-o viaţă întreagă:urât sau frumos, mizerabil sau pur,/ de tot ori oleacă (!)(!) mi-a spus cineva că-i lumină şi cald,/ că-i dulce şi verde,că-i lene şi somn, veselie şi vis.../ şi nimeni nu pierde (!)(!) și alt cineva mi-a şoptit că-i murdar/ şi beznă şi rece,şi nimeni nu poate vorbi nimănui,/ nu poate să plece (!)(ce farsă, ce fals, ce minciună, ce dor/ coboară ...

Din colecţia "Cele mai triste poezii rămase tablou" (!) aici a fost un câine – stă scris pe aer: câine,ham-ham şi cuţu-cuţu – atât a mai rămasdin cel ce-a fost stăpânul/prietenul livezii:alb, negru, viu, credinţă, respect, menire, ceas (!) (!) din cel ce-a fost un singur obişnuit s-aştepteapa şi osul, joaca şi vorba de alint,a mai rămas doar timpul oprit chiar la plecare,doar vremea-nţepenită în floarea viscolind (!) (!) și chiar s-aude nordul şi chiar s-aude sudul ...

Odată, a fost o dată, numai o dată, un împărat mare, cu literă iniţială majusculă, cu diacritice şi cu avere uriaşă: floră şi faună spontană...şi împărăteasă cu literă iniţială mică (singura deosebire care-i determină să fie adversari şi exemplu de model pentru ne/supuşi)...Şi acest împărat mare (nu enorm, cum ar crede nu ştiu cine) era mereu începător şi mereu avansat, dar nici o dată licenţiat, în Tainele referitoare la Morfologia şi Sintaxa Iubirii! Şi ...

Pe atunci, Sărbătorile nu erau aşa multe şi dese, cum acum: nici Sărbătorile cele Religioase, nici Sărbătorile cele de Partid şi de Stat! În alt fel zis, Natul era mai Harnic, nu se „descoperise” Venitul Minim Garantat şi Minciuna de Centru! E firesc să fi fost aşa fiindcă funcţiona Şcoala şi Respectul şi Frica de Dumnezeu! E firesc să nu fi fost altfel deoarece moş Gheorghe muncea de Rupea Pământul în fiecare zi, adică şapte zile pe săptămână, ca japonezii, pas� ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) dacă vii la don Quijote,/ astăzi hai, şi hai degrabă! –e bătrân şi stă la poartă,/ parcă-i gata să-şi înceapăultima-i călătorie/ spre oprirea cea dintâi:cea oprire fără capăt,/ simplă-n rost şi-n căpătâi (!) (!) steaua-l strigă – se aude/ naltu-i glas cu tremurare,nu sclipeşte nici o lance/ şi nu bate nici un vânt –tristă, singură şi blândă,/ colo-n coastă, moara-i moarelângă umbra-n agonie-a ...

Slab-iască, un bătrân rupt de foame şi singurătate merge încolo, pe strada Domnească. Merge foarte încet. Parcă stă. Şi parcă se află în mişcare cu tot cu această stare... pe loc. Şi merge, şi merge... dar nu află nimic. Şi nici nu găseşte nimic, deşi ştie că pe aiastă stradă locuieşte, bine intenţionată, dar şi bine ascunsă, tava cu Monade. Merge încolo, merge încoace... şi-şi murmură în barbă: "foaie verde... nu mai vine/ nici o vară pentru mine...!". Ş ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) deschid o carte - chiar aşa, la întâmplare -aflu curat şi văd aceeaşi moromeţi,le dau bineţe şi le dau la fiecaretot ce aţi spus şi tot ce ştiţi şi tot ce vreţi (!)(!) simt răsuflarea lor pe creştet şi pe frunte -până la sânge încă simt căldura lor -întreb ce fac, dar nimeni-nimeni nu răspunde,căci fiecare-i - ca şi mine - trecător (!)(!) și dau la vaci, şi dau la cai, şi dau la câine,iar ţie-ţi dau " ...