Alaltăieri, aflându-mă lângă locul de veci al poetului Simon Ajarescu, pseudonimul lui Dumitru Lefter, tocmai la marginea de nord a Cimitirului „Sfântul Lazăr”, într-o reculegere obișnuită/omagială... se apropie de mine un cioclu şi-mi cere o ţigară! Îi spun că nu fumez... şi-mi cere un leu pentru ca să bea o votcă ordinară! Îi spun că n-am... şi-mi cere un leu pentru ca să-şi ia o jimblă! Îi spun că n-am... şi-mi cere numărul de telefon pentru că, zice, „vr ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) aş vrea să mă traduci cu Dalai Lama şi să-mi trimiţi - prin păsări - câte-un rând, să-mi dea salcâmii-n floare şi în lacrimi,/ că-mi cadă Universul pe Pământ (!) (!) aş vrea să laşi un vers pe Vârful Lumii, din Cartea mea umplută cu Amin, scris pe omături, desenat cu suflet/ de animal sălbatic şi puţin (!) (!) am să-ţi trimit un fluture din Zimbru, şi-un corn de ultim zimbru dispărut, să-i fluture uimir ...

Veaceslav Cușter, "Sub semnul peștelui", Ed. Sfântul Ioan, Brăila, 2022 Unul dintre cei mai interesanți poeți ai diasporei (și nu numai, deoarece de ceva timp este stabilit în România!), Veaceslav Cușter le propune iubitorilor de poezie un volum cu totul deosebit. Aș spune că este și un experiment, dar se reușește și miracolul păstrării unui stil pe care l-aș numi atemporal-tradițional.Este și poezie filosofică, dar și patriotică (în sensul bun al epitetului), rel ...

Sigur că da! Aici e Capătul Răbdării! Dar ce-nsemnează Aici? Aici e peste Tot? Şi, dacă Aici e peste Tot, adică peste Tot e Capătul Răbdării, oare de ce pupăza din tei (sărmana, nici această Pasăre de Poveste nu s-a mai întors Acasă!) se mai vede şi se mai aude (oriunde) atâta şi atâta Nerăbdare? De ce atâta Goană? Şi de ce atâta Perfidie? Şi atâta Silinţă de-a ajunge Nicăieri? Sigur că da! Acolo e Capătul Răbdării! Dar ce-nseamnă Acolo? Acolo o fi peste Tot? ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) eram plecat la întâmplare,/ după trifoi cu patru foi,când mi-a luat-o - strig la ceruri/ să-mi dea Maria înapoi!și doar am vrut s-o iau cu mine,/ n-acest straniu/mirabil joc,dar am lăsat-o - numai mie/ să-mi fie lesne şi noroc (!)(!) mi-a dat o lacrimă trecută/ prin pur şi simplul ei blestemaprins/alunecat din steauă,/ în ieslea din/spre Betleem,şi dat drept Mântuire lumii/ duse-n trifoi cu patru foi -şi strig, ş ...

Alaltăieri, cu poştăriţa de orele 10 şi-un sfert, prietena şi militanta mea, tovarăşa florăreasă Zorea Pitpalac, îmi trimite o epistolie aproape scurtă, în care-mi zice că zilele-i sunt numărate, că nu mai poate îndura evaziunea sentimentală a celui pe care-l iubeşte până la moarte, că vrea să se spânzure în agudul cel din fundul grădinii, că pe soţul său îl doare la bască de suferinţa ei... cauze pentru care mă roagă din tot sufletu-i nenorocit s-o ajut, adică ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) a fost o dată o Ileană/ din lut, din salcie, din flori,din foc, din vis, din întâmplare/ - dac-ar fi fost de două ori,nici farmec, nici eternitate/ şi nici un haz n-ar fi avut,nici Făt-frumos n-ar fi râvnit-o,/ nici Zmeul cel urât şi crud (!)(!) sigur că da: fermecătoare-s/ aşa cum sunt: calde şi reci,dulci şi amare, miercuri, vineri,/ duminici rare, iovi şi regi -sigur că da: nu sensul minus/ e drum, şi cruce-i s ...

De foarte multe ori... (şi în timpul Copilăriei, dar şi al Adolescenţei, şi în timpul zis al Maturităţii, dar şi al Senectuţii)... am încercat să scriu despre Întuneric! Şi, dacă scriam la lumina zilei, mă apuca seara şi noaptea, şi tot nu reuşeam măcar o vocală ori consoană să aştern pe hârtie, în numele şi prenumele acestui Domn! Şi, dacă scriam la lumina Opaiţului, ori la lumina Lunii, noaptea, rezultatul era acelaşi, de fiecare dată: mă apuca revărsarea zo ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Mă-ntorc să caut altă Cale.../ (dar tot curată, ca Atunci)...alte suflări şi alte chipuri.../ (dar sclave-aceloraşi porunci)...alte minuni, şi altă Cină,/ şi altă Cruce, şi alţi spini,alte şi alte... (dar sub semnul/ crud al aceleiaşi Lumini)!  Ştiu (şi nu ştiu) ce-o fi să fie,/ însă nu pot să nu mă duc!...dacă-ntrerup Eternitatea/ şi va să fiu suit pe rug,dac-am să stau frumos în pară, sătul de minus � ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) singurătate: casă fără garduri -n-ai geamuri, nu ai uşă, n-ai lucarnă -sunt găuri negre unde-a fost vedereşi-n care numai gândul mai răstoarnălumina lor plecat-odinioară,să spună că există şi-o s-ajungăîn minus-plusul fără mărginire,pe-o rază scurtă sau pe-o rază lungă,sub semnul năruirii prin uitare:singurătate: plâns la drumul mare (!)(!) singurătate: garduri fără casă -ici-colo, câte-o vargă se m ...