* S-a tras iarăşi la sorţi în loteria bonurilor fiscale. Câştigă cei care au cumpărat de fix 509 lei pe data de 1 iunie, adică de ziua ăluia mic. Am o grămadă de dinţi împotriva ideii de învingător în tombola prostului gust, cred în loteria lui Orlando la fel cum aş băga bani la 6 din 49. Pe cuvânt de cocoşat:
1. Cine naiba a aruncat cu gologanii pe 1 iunie, adică atunci când trebuia deja să se prezinte în faţa mezinului (atenţie, mezinului, nu a beizadelei!) cu jucăria preferată? Coabitezi până în ajun cu gândul că oricum îi vei găsi ceva? Nooo, n-ai chef să-ţi dai foc la acoperiş - te duci din timp şi aia e.
2. O petrecere de copii ori nu ajunge la suma de 5 milioane de lei vechi, ori se duce mult peste. Sper să mă înşel, astfel împăcându-mă că vor exista destui năpăstuiţi care să pună mâna pe suta de milioane a lui Orlando Teodorovici. Cu riscul de a mă repeta: un „bebe” de 18 ani pe care l-ai decorat deja cu un Audi te va „rezolva” de zeci de mii de coco, aşa că discuţia îşi părăseşte matca.
3. Ce-i aia 509 de lei, domnule ministru cu freză de DJ căruia nu-i mai place vinilul şi nici cu laptopul nu se descurcă?! Nici măcar o rată la apartament nu-i atât de şuie din punct de vedere algebric. Mă aştept să nu mai înhaţe nimeni premiul de 10.000 de lei, poate vreo trei-patru norocoşi inventaţi de sistem.
* Apa caldă trebuia să ajungă la tot poporul gălăţean. În weekend. Duminică. Cel puţin aşa am citit. Totodată, purtătorul de cuvânt al distribuitorului de lichid călâi anunţă că de duş s-au bucurat numai cetăţenii care locuiesc pe lângă combinatul siderurgic. Carevasăzică, este vorba despre bipezii din Şendreni, Movileni şi Smârdan. Nu neapărat în această ordine.
* M-am speriat rău duminică după-amiază. Zappam, cred că mă uitam la Turul Franţei, în timp ce de afară, din cartier, se auzeau ţipete groaznice. Îmi tremurau geamurile, mi se zbârlise părul pe mână. Se urla de mama focului, era nebunie curată, mă vizita convingerea că sunt martorul unui asasinat. Aiurea, era doar o condamnare. Se însura unul.
