Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" Frumoasa mea femeie de tractir,te clevetesc stătutele urâte...!Nu cântăresc nimic, nu mă mai mirşi nu mai număr: oare câţi şi câte,din ceste/ceşti cu falsul pe obrazşi pe cuvânt, pricep că zbor înseamnătot ce rămâne, tot ce-a mai rămasmiraculos, din toamnă până-n toamnă?!Sunt nişte substantive fără verb,doar subiecte fără predicate,îşi rod averea de sub unghii, fierbşi-nfig săgeata urii p ...

Până acum, de când a înghiţit prima moleculă de aer necondiţionat şi a scâncit întâia oară în scutece de firmă, bibicul Neculai P. a încercat toate posibilităţile de sublimare cinstită, în numele legilor fizice şi chimice, dar şi al celor altruiste şi spirituale. A cântat, a râs, a plâns, a muncit pe rupte, pe spate şi pe brânci, pe daiboj, la pământ şi sub pământ, cu fruntea sus, cu hărnicie şi iscusinţă fără nici un precedent în sudul Moldovei de nord. Pr ...

Arcadia - formă frumoasă şi particulară a ne/norocirii! preţ şi dispreţ deghizat al muritorilor de rând! Obsesie a zeilor refuzaţi la porţile Olimpului! nădejdea şi contra/mandatarea mea deodată! - gata, m-am lămurit despre Raiul cu bune intenţii! mi s-au spulberat zăgazurile ne/răbdării! mă declar vulnerabil şi mare dez/amăgit! şi mă declar „persona non grata”! şi departe de „multum in parvo”! sunt insensibil la fluturi din carne şi oase, dar şi la fluturi de i ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Suveica mea de dulce şi de post,/ declar război indiferenţei tale:te lustruiesc, te mângâi, te sărut/ ca pe-un totem, zic rugi şi osanale,descânt să-ţi crească rostul şi să treci/ uşor, triumfătoare, prin urzeală,să nu se-ncurce iţele, să n-ai/ noduri pe pânză, intrigă banală!Pun fire de păianjen pe mosor,/ şi-ntind (pe sul şi vis) aiastă fire,ca pe un câmp, unde se duc soldaţi/ să ţeasă imnuri moarte de iub ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Te rog să-mi dai ce mi-ai luat, Jupâne!/ să-mi dai acum, că-i gata să închidăla orizont!... Sunt cel mai păcătos/nemernic din strâmtoarea Carotidă!?Ţi-am spus atunci, în primele secunde,/ să nu mă dai drept hrană la himere,să nu mă scoţi din trupul mamei, sfânt,/ atâta timp cât nimeni nu mă cere!N-ai ascultat... şi ai şi râs, Jupâne!/ apoi, ca pe un junghi m-ai dat afară,ca pe un orb m-ai îndemnat în sus,/ că ...

Da, sigur că da!... Cum coboară Arcadia îmbrăcată în frunze, însoţită de păsări care nu au mai fost aici, doar Nimeni o aşteaptă cu gânduri ascunse! Pe toate drumurile umblă, nu ai ce să-i zici! Stai la poartă şi-l vezi cum trece însingurat, repede şi îmbrăcat în iarbă, de parcă nu ştie pe unde vine Arcadia în sat, parcă nu vrea s-o piardă în lumea asta pustie! Şi nu se opreşte nici o clipă! Aleargă în toate părţile de tăcere şi de vorbire! Aleargă în scr ...

Da... nimeni nu ştie ce a fost, ce s-a întâmplat, ce s-a petrecut ieri în oraşul cu  negustori cumpliţi! În acest sens, am iscodit o sumă pertinentă de umanoizi, că aşa li se spune istor bipezi controlaţi de domnul Lucifer în goana după Nicăieri! Am îndrăznit să întreb un număr cât mai mare de bărbaţi şi femei, însă nimeni nu are habar să răspundă, nimeni nu ştie, toţi dau din umeri, toţi se miră şi toţi se comportă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic şi ...

Doamna aiasta din barul aista mă priveşte frumos! şi foarte frumoasă! dar mult mai mult decât a naibii de frumoasă-i aiastă doamnă! bineînţeles, sunt mai mult decât lulea îndrăgostit de ea! vreau să-i dau o floare, dar ea-mi spune marţial: lasă, prostule, aşteaptă să se facă toamnă!... Parol, numai şi numai de dragul ei beau bere aici! eu nu am bani, însă beau toţi banii prietenului meu! beau şi mă holbez (elegant) la minunea de după tejghea! şi ochii doamnei parcă- ...

Înainte de mult aşteptata noastră întâlnire, te anunţ şi te avertizez că nu iubesc nici o Patrie! şi că nici o frică nu mă încearcă din cauza ei, pentru ea, deoarece exact în Curbură de Carpaţi o doare de inima mea şi de inima ta! că astă limbă (morfologia şi sintaxa) în care gândesc, şi în care citesc, şi în care scriu, şi în care dorm, şi în care mor fără oprire... mi-a dăruit-o Dumnezeu şi Mama, iar nu Patria! desigur, şi eu am fost născut într-un loc, � ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" O strig adeseori... poate m-aude.../ o strig încet, din ce în ce mai stins -sunt poamă coaptă printre poame crude,/ închin cuvântul, mă declar învins!Ce rost mai are... când se face seară/ şi cuibul ei rămâne trist şi gol,când clopotul vecerniei pogoară/ vremea şi timpul marelui obol?!Când ştiu că nu-i nici vorbă de-ndurare/ în ceastă judecată pentru tot,când văd că orice fel de aşteptare/ în rugă nu dă-n mugur ...